PR-ist online, promit să nu spam-uiesc colegii jurnalişti din online

Într-o lume care devine „tot mai 2.0”, ultimul trend (care durează de ceva vreme) e să te muţi în online. Cam aşa se întâmplă şi cu colaborarea dintre oamenii de PR şi jurnalişti. Doar că regulile nu mai sunt la fel şi cine nu ţine cont de ele, nu supravieţuieşte în lumea asta acerbă a online-ului.

„Râca” dintre jurnalişti şi PR-işti s-a mutat în online. Desigur, într-o lume ideală ea nu există. La şcoală ne învaţă că nu există, sau că nu ar trebui să existe. Dar ea este prezentă printre noi, iar motivele pentru supravieţuirea ei sunt mai multe: nu ne interesăm care sunt jurnaliştii care scriu despre domeniul pe care îl reprezentăm ca oameni de PR şi îi bombardăm pe toţi cu mesaje, scriem comunicate de presă incoerente şi plictisitoare, nu ne îngrijim de relaţia cu colegii noştri jurnalişti şi aşa mai departe.

Ce se întâmplă în online? Păi unele din greşeli se păstrează şi aici. Doar că mai intervin şi alţi factori specifici online-ului.

Forma şi scopul comunicatelor de presă s-a schimbat. Ele nu mai sunt doar textuleţe cu un format standard adresate direct jurnaliştilor, ci sunt ştiri de presă care ţintesc direct consumatorul final, pe lângă jurnalişti. Ele trebuie să fie scrise în aşa fel, încât să poată fi citite şi „gustate” de consumatorul companiei pentru care au fost scrise. Apoi, dacă prezintă interes şi sunt bine scrise, ele vor fi preluate şi de jurnaliştii care caută informaţii despre acea companie, sau care caută un subiect despre care să scrie.

O greşeală care este comisă în online de unii PR-işti este să trimită un comunicat de presă oricărui jurnalist şi/sau blogger relevant pe care îl găsesc pe internet. Asta în loc să caute un pic despre ce scrie jurnalistul respectiv, să vadă dacă are cumva un blog pe care publică şi ce anume publică. Apoi să urmărească puţin jurnalistul şi ceea ce publică el şi să fie gata să-i răspundă, atunci când acesta caută informaţii despre un subiect din aria omului de PR. David Meerman Scott, autorul cărţii Noile reguli de marketing şi PR şi editor colaborator la revista EContent, spune că „primesc săptămânal sute de comunicate din partea oamenilor de PR bine intenţionaţi care doresc să scriu despre produsele lor. Ei bine, în cinci ani n-am scris niciodată despre o companie ca urmare a vreunui comunicat de presă general pe care mi l-a trimis cineva. Discuţiile pe care le-am purtat cu jurnaliştii din alte industrii mi-au confirmat faptul că nu sunt singurul care ignoră comunicatele de presă nesolicitate. Uneori nu vreau să fiu deranjat şi primesc sute de comunicate săptămânal. Alteori am nevoie de feedback şi nu primesc niciunul.” (sursa: Noile reguli de marketing şi PR)

O sarcină pe care ar trebui să o ia în serios orice om de PR este crearea şi „îngrijirea” unei secţiuni media online pentru compania pe care o reprezintă. În acea secţiune se includ toate informaţiile relevante despre companie: istoric, misiune, sectorul de activitate, date despre cei aflaţi la conducere (aşa-numitul kit de presă), comunicate de presă. Ideea e că toate acestea trebuie să fie gândite direct pentru consumatorul final interesat de companie, nu doar pentru jurnalistul care poate prelua acel material. Asta e ce se întâmplă acum în online: ne adresăm direct  consumatorilor. Dacă ne reuşeşte asta, înseamnă că materialul e destul de bun ca să intereseze şi un jurnalist.

Chris Anderson, redactor-şef al revistei Wired şi proprietarul blogului The Long Tail, a atras  şi el  atenţia asupra problemei spam-uirii jurnaliştilor: în postul lui cu titlul Sorry PR people: You’re blocked a publicat o listă cu adrese de e-mail pe care le-a blocat, pentru că s-a săturat să fie abordat de oameni de PR care nu se interesează dacă nu există altcineva din redacţia revistei, care trebuie abordat pentru subiectul respectiv. Asta ar trebuie să acţioneze ca o învăţătură de minte şi să ne pună pe noi, oamenii de PR, pe gânduri înainte să apăsăm Send.

Un exemplu pozitiv de colaborare online a PR-iştilor cu jurnaliştii este dat de cazurile în care cei din urmă au preluat informaţii bine puse la punct. Acelaşi David Meerman Scott povesteşte cum a avut de scris despre noile companii de nişă, având nevoie de câteva exemple concrete, pe care le-a selectat în funcţie de calitatea şi cantitatea informaţiilor relevante din secţiunea media online a acestor noi companii. Ovi Sîrb povesteşte cum a fost întrebat de diverşi jurnalişti dacă pot prelua informaţii de la el de pe blog. Şi sigur nu este singurul căruia i s-a întâmplat asta.

Ca să concluzionăm: comunicate pentru social media, adresare direct către cumpărători şi căutarea de informaţii despre jurnaliştii cărora le trimitem pitch-uri sunt elemente cheie în sfera jurnalismului şi a PR-ului online.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s