Din categoria „io’ mi-s prea bun!”

A venit iaaaarnaaaa! De-a dreptul, nu doar aşa cu câţiva fulgi de nea răzleţi. Cu nămeţi de zăpadă şi trafic îngreunat. Cu şoferi nervoşi şi nerăbdători. Şi cum poţi simţi mai bine toate aceste lucruri, decât pe pielea ta, venind acasă după un drum de 1.000 km făcuţi în 15 ore (noroc că n-am fost eu şoferul :D)?

Da, da, iarna asta rebelă m-a luat puţin prin surprindere. Fusesem plecată timp de o săptămână la schi, în Austria, unde cantitatea de zăpadă atingea limite normale. Aşa că nu mică mi-a fost mirarea când în Ungaria, pe autostradă, ningea de rupea şi drumul era plin de zăpadă, pentru că utilajele de deszăpezire nu făceau faţă. Am mers frumos cu 80 la oră, dorindu-ne să ajungem întregi acasă.

Când am ieşit de pe autostradă – altă poveste: şiiiii mai multă zapadă pe drum. Surprinzător, nu?😉 Încetişor, încetişor am reuşit să ajungem la vama Cenad. Acolo, zăpadă era cu carul. Atât de multă, încât dubiţa din faţa noastră s-a înzăpezit.

Iar acum ajung, de fapt, la „miezul” povestirii.

Când o maşină rămâne blocată în zăpadă în mijlocul drumului ce faci? Mergi şi împingi, ca s-o scoţi de acolo. Sau ştiţi voi că se face altceva?!

Şoferul, cetăţean de etnie rromă, a ieşit din maşina împotmolită şi a rugat civilizat şi politicos şoferii din spatele lui să îi dea o mână de ajutor pentru a scoate maşina, fiindcă era singur în maşină şi nu avea pe cine să roage. Tatăl meu se dă jos din maşină şi se pregăteşte de împins. Ok… asta înseamnă un şofer şi un om care împinge. Not enough. Aşa că aşteaptă să mai vină careva în ajutor. Şi aşteaptă… şi aşteaptă… Într-un final, cu maaaare efort din partea sa, mai apare un flăcău cu o atitudine de genul „ai cutezat să te blochezi în zăpadă?!”.

Să văd şi să nu cred… Restul macho-urilor stăteau frumos în treninguri la volanul Merţanului sau Be-aM-We-ului, nu cumva să îşi scoată posteriorul în frig. M-am dat jos din maşină şi m-am dus la împins. Eu. În timp ce ăilalţi se uitau la noi cu o faţă de genul „hai, hai, mai repede”. Flăcăul care, de bine, de rău, s-a adunat şi a venit să împingă, a zis că „hai măcar să îl (adică pe şoferul cu dubiţa) împingem într-o parte, ca să trecem noi!”. Siiguuuur, dom’le! Soluţie genială. Hai să-l împingem în şanţ, aşa, ca să avem noi tot drumul la dispoziţie!

Cu chiu, cu vai, ne-am pus pe împins: 2 bărbaţi şi cu mine. Şoferul împotmolit nu contenea să mulţumească pentru ajutor. Cu un pic de efort am reuşit să îl facem să pornească din zăpadă şi s-a tras, apoi, singur într-o parte, ca să treacă restul.

Aşa că am un mesaj pentru cei care l-au judecat pe acest şofer, probabil fiindcă nu avea şi el trening de firmă, şi nu au vrut să vină să ajute, cu toate că era şi în interesul lor. „Domnilor”, ca să nu zic alte vorbe de duh, nu mai judecaţi omul după aparenţe! Nu-i bai dacă vi se udă un pic treningu’ de la zăpadă, se usucă repejor, că doar e de firmă! Şi nu mai fiţi convinşi că sunteţi cei mai buni, pentru că şoferul pe care aţi refuzat să îl ajutaţi v-a dat clasă în ceea ce priveşte bunul-simţ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s