Jurnalismul obiectiv – o specie pe ducă?!

*Titlu alternativ: Jurnalismul, o afacere (titlu sugerat de Cipri31; mulţumesc, Cipri!)*

Ieri mi s-a întâmplat o chestie tare interesantă. Citeam ştirile pe site-ul Adevărul, acolo unde mă informez, de obicei, asupra a ce se mai întâmplă în jur. Ochii mi s-au îndreptat asupra unei ştiri cu titlul În 2012, grupa ta de sânge îţi spune cum să slăbeşti. Fiindcă în ultima vreme încerc să mă hrănesc mai sănătos şi… mai „cu cap”, e limpede de ce mi-a atras ştirea atenţia. Şi, sincer, eram chiar curioasă să aflu ce au descoperit cercetătorii în acest domeniu. Când colo – ce să vezi? Dădusem, de fapt, peste o maaareee reclamă mascată pentru BioRhesus, o chestie care îţi cere bani, ca să îţi trimită un program de slăbit adaptat grupei tale de sânge (lucru pe care l-am aflat când am accesat unul din link-urile către site-ul BioRhesus).

Adevărul este că nu am încercat serviciile BioRhesus, ca să ştiu dacă funcţionează sau ba. Aşa că NU pot susţine că ţi se iau banii fără să merite. Dar metoda asta în care eşti redirecţionat de la o aparentă ştire către ceva care vrea să îţi ia imediat banii nu prea are sorţi de izbândă la mine.

Cât despre ştirea fără valoare de ştire a celor de la Adevărul… Nu mă aşteptam să dau chiar peste aşa o reclamă ascunsă. Acuma, e adevărat că azi am observat, scris în paranteză imediat după titlu, un (P), pe care, fără a şti exact dacă ghicesc, îl atribui Publicităţii (nu se oferă explicaţii în acest sens). Dar oare câţi cititori cad în plasă iniţial, aşa ca mine, aşteptându-se să citească o ştire şi nu o pledoarie pentru serviciile unei companii?

Mi-ar plăcea să aud şi părerea altora despre articolul în cauză. Vi se pare în regulă abordarea? Ştiu că publicitatea e cea care aduce finanţarea, dar chiar sub forma asta?

Votează Legea Apei!

În timp ce navigam pe Facebook, văd în partea dreaptă, ascuns printre anunţuri cu haine şi pantofi (deh, mă cunoaşte Facebook-ul ăsta…), un mic anunţ cu „votează legea apei”. Hmmm… hai să văd despre ce e vorba.

Fiindcă vorba lungă e sărăcia omului, cam aşa stau lucrurile: în România nu există o lege care să oblige producătorii de apă să scrie conţinutul nitraţilor şi nitriţilor pe sticlele de apă din comerţ. Lucrul acesta nu prea e în folosul nimănui, fiindcă… nu ştii ce bei. Dar mai ales bebeluşii şi copiii mici pot suferi de pe urma acestei omisiuni:

Cei mai vulnerabili în faţa nitraţilor sunt sugarii, deoarece flora lor microbacteriană nu este încă dezvoltată pentru a lupta cu aceştia. Efectul cel mai periculos pe care îl are contaminarea cu nitraţi la bebeluşi: methemoglo-binemia, o afecţiune cunoscută şi drept “blue baby syndrome”. Aceasta se manifestă întâi prin probleme respiratorii din cauza circulaţiei inadecvate a oxigenului prin sânge, ducând rapid la asfixiere şi, ulterior, la moartea bebeluşului. (mai multe informaţii pe legea-apei.ro)

 

Este nevoie de 100.000 de semnături pentru a schimba această lege. În momentul în care am votat eu erau doar 17.080. Mai avem până la 100.000, aşa că haideţi să susţinem această cauză! Intraţi AICI pentru a vota.

Greşeluţe, greşeluţe…

Iată ce se poate întâmpla dacă dai drumul la o reclamă pe Internet, fără să te uiţi puţin dacă ai scris totul corect:

Peste această reclamă am dat eu într-o zi, tocmai când îmi plimbam plictisită ochii peste conţinutul de pe pagina de Facebook. Să fiu sinceră, am auzit de consulul României, de consulul Serbiei, de consulul Statelor Unite (etc.), dar de „consulul ginecologic” nu ştiam (până acum 😉 ).

Deh, a greşi e omeneşte… Dar când greşeşti în web 2.0, nu te aştepta să treci neobservat.