Mărţişorul

buburuzaCu toate că afară plouă de rupe şi vremea pare a fi de toamnă, peste 2 zile vor apărea primele semne ale venirii primăverii: Mărţişoarele. Cu flori uscate, sticlă, dantelă, ceramică, cu forme şi culori cât mai diferite şi atrăgătoare, vestitoarele primăverii vor încânta doamnele şi domnişoarele.

Anul trecut am fost harnică şi am făcut muulte mărţişoare din mărgeluţe, împreună cu prietenul meu. Ne-am luat frumos un stand în Centru şi ne-am promovat preţioasele obiecte făcute cu multă migală. Chiar dacă satisfacţia a fost mare, anul acesta nu ne-am mai adunat să facem altele, dar poate vom reuşi la anul. Deocamdată îmi pare rău pentru toţi comercianţii de mărţişoare din cauza vremii de afară pentru că ştiu ce înseamnă să stai ore în şir în frig, iar dacă mai şi plouă nu e deloc uşor!

Obiceiul de a da mărţişoare la doamne şi domnişoare e deja atât de bine înrădăcinat, încât multă lume (inclusiv eu) nu mai cunoaşte exact adevărata sa semnificaţie şi origine. Ştim cu toţii că sunt văzute ca nişte simboluri ale venirii primăverii, dar ce poveste mai au în spate?

Există mai multe legende şi mituri care stau în spatele Mărţişorului. Una din ele spune că acesta se datorează unui tânărfluture flăcău care a salvat o frumoasă fată, ce întruchipa Soarele pe Pământ, din ghearele unui zmeu. Rănit fiind, flăcăul a lăsat picături de sânge pe zăpada albă, de unde şi culorile alb şi roşu de la şnururile mărţişoarelor. O altă legendă atribuie mărţişoarele victoriei Primăverii asupra Iernii, albul şi roşul fiind puse tot în legătură cu zăpada şi picătura de sânge vărsată de Primăvară în luptă. Un alt mit susţine că cele două culori ale şnurului de mărţişor simbolizează unitatea contrariilor: vară-iarnă, femeie-bărbat, lumină-întuneric etc. Toate legendele indică însă că mărţişoarele se poartă de către cele care le primesc, iar apoi se pot agăţa în pomi înfloriţi în timp ce se rosteşte o dorinţă, se pot atârna de uşi sau ferestre, pentru a alunga spiritele rele sau se pot arunca în direcţia păsărilor călătoare.

Iar dacă tradiţia spune că domnii oferă mărţişoare doamnelor şi domnişoarelor, tradiţia spune că în Banat se procedează şi în sens invers, aşa că doamnelor, pregătiţi mărţişoarele pentru domnii voştri! 🙂

Mai multe despre legendele de Mărţişor puteţi afla aici şi aici.

Voi veţi purta mărţişoarele primite? Sau cel puţin unul din ele?

Sursa foto: galeria personală

Rebranding Straja

După o perioadă destul de lungă în care n-am mai scris nimic şi pentru care îmi cam asum celebrul „ruşinică, ruşinică„, revin cu un articol la care mă gândesc de ceva vreme, încă de când am aflat că Straja trece printr-un proces de rebranding.

Printre pasionaţii de schi din vestul ţării, dar şi din părţi mai centrale ale patriei noastre, Straja este o staţiune de schi destul de (ca să nu zic foarte) cunoscută. De ani buni de zile, lumea merge la Straja pentru un pic de schi, un vin fiert, un banchet mic sau chiar o ieşire în club cu gaşca. Cu toate că există şi câteva critici la adresa staţiunii (ca de exemplu că e construită haotic, fără nici o logică), ea este apreciată suficient de iubitorii de schi. Asta şi pentru că oferă (sau oferea) preţuri destul de mici faţă de staţiunile mai „de fiţe” de pe Valea Prahovei.

În ceea ce mă priveşte pe mine pot să vă spun că am mers la Straja încă din Generală, când asta era un fel de „staţiune-minune” după Semenicul care se ducea de râpă văzând cu ochii. Îmi plăcea tare mult la Straja iniţial şi am o grămadă de amintiri legate de acel loc – unele mai plăcute (spre exemplu că am învăţat să schiez cu spatele), altele mai puţin (motivul pentru care a trebuit să învăţ să schiez cu spatele – m-am întors din greşeală, am început să alunec cu spatele la vale şi nu m-am oprit decât după o căzătură monumentală). În toţi anii de când merg acolo am văzut cum s-a mai dezvoltat staţiunea câte puţin – mai un teleschi, mai o pârtie, mai o dugheană de vin fiert sau de kurtos kalacs, alias cozonac secuiesc.

Din toamnă însă au apărut nişte schimbări mai mari: vechiul telescaun care asigura urcarea în staţiune a fost înlocuit de o telegondolă foarte faină şi s-a mai făcut o pârtie suuus pe vârful Straja, care face ca traseul posibil de coborâre să fie unul mult mai lung decât înainte. Toate bune şi frumoase, investiţia şi execuţia telegondolei (pârtia n-am încercat-o încă) sunt de lăudat. Cu o singură chestie nu mă împac deloc: că nu au fost în stare să înlăture interesele şi orgoliile şi să facă un singur sistem de taxare în toată staţiunea. Astfel că umbli cu trei cartele după tine sau cu vreo cartelă şi câteva bilete „zburătoare” de hârtie.

Trecem însă peste toate criticile şi aspectele mai puţin plăcute şi ajungem la un alt hot point: rebranding-ul staţiunii. Straja nu mai este doar „Straja”, ci este, mai nou, „Wolvesland„. De ce Wolvesland? Habar n-am. Cui i-a venit ideea? Nu ştiu. De ce trebuie să schimbe numele? N-am idee. Dar mi-ar plăcea să aflu şi poate mă ajutaţi voi, dacă ştiţi ceva. Voiam să îi laud pentru pagina de Facebook pe care au pus-o la punct şi pe care postează constant informaţii despre staţiune, stratul de zăpadă, condiţiile de schi, poze cu schiori etc. Dar le-am trimis un mesaj acum vreo 3 zile, în care îi întrebam tocmai ce am zis şi mai sus. De ce rebranding? N-am primit nici un răspuns până acum…

wolvesland

sursa: Facebook-ul Wolvesland

Tare curioasă sunt să ştiu ce părere aveţi şi voi despre acest rebranding al Strajei. Mie mi se pare că produce destul de multă confuzie deocamdată, pentru că identitatea staţiunii este promovată şi prin vechiul şi tradiţionalul „Straja”, şi prin noul tărâm al lupilor. O să spunem de acuma că mergem la Wolvesland?! Nu prea cred. Dacă îi zic la bunica, întâi mă-ntreabă ce-i aia, după aia îmi zice să am grijă să nu mă mănânce lupii.

Voi ce credeţi despre asta?

P.S. @Wolvesland: Cover photo-ul nu este cel mai reuşit, am văzut imagini mai de calitate din Straja (sau Wolvesland).