Work & Travel USA: Pregatiri generale

DocumentsDupă ce aţi trecut de faza cu luarea deciziei de a pleca, alegerea agenţiei de Work&Travel şi înscrierea în program, urmează nişte pregătiri generale. În primul rând trebuie să „keep in touch” cu reprezentantul agenţiei, pentru a vedea ce acte trebuie completate şi cât de repede. E important să duceţi cât mai repede toate documentele de care e nevoie, pentru că e o grămadă de hârţogărie care poate întârzia procesul dacă nu e făcută din timp. Andrei, contactul nostru de la Work Profiler ne suna întotdeauna când era nevoie să aducem vreo copie după un document, să completăm vreun formular sau să aducem un avans pentru program.

Un alt lucru ce trebuie făcut cu timp este programarea pentru viză la Ambasada SUA. Când spun asta, mă refer la faptul că trebuie să vă gândiţi cam în ce interval aţi putea, ca să nu fiţi programaţi, de exemplu, în ziua în care se mărită cea mai bună prietenă sau în care trebuie să vă duceţi căţelul la operaţie 🙂 Programarea tuturor studenţilor pentru viză este destul de greu de realizat, în aşa fel încât toată lumea să fie mulţumită. Astfel, cu cât daţi mai repede de ştire când nu puteţi să mergeţi, respectiv când aţi putea, cu atât mai probabil este să fiţi mulţumiţi de rezultat. Noi am fost destul de pretenţioşi; am spus că nu putem decât în nu ştiu ce interval din luna mai şi că vrem neapărat să fim programaţi în aceeaşi zi la ambasadă, ca să plecăm împreună la Bucureşti. Mai multe despre cum a fost la ambasadă vă povestesc în post-ul următor.

Vă recomand să vă gândiţi şi cum veţi face cu examenele dinAppointment Book Calendar and Pen sesiune. Interesaţi-vă exact când pică sesiunea la voi şi vedeţi cât de mult se suprapune cu perioada în care vreţi să plecaţi. Dacă aveţi nişte profesori înţelegători, încercaţi să vorbiţi cu ei şi să vedeţi dacă nu puteţi da examenele mai devreme, eventual cu alţi ani de studiu sau împreună cu alţi studenţi care vor să plece. Au mai fost studenţi care n-au vrut să se complice cu dat examene mai devreme sau care nu au reuşit să înduplece profesorii şi au rămas cu restanţe. Nu e capăt de ţară, dar e păcat, după părerea mea. În principiu se pot găsi soluţii.

airplane ticketsUltimul lucru de care vă vorbesc (scriu) azi este biletul de avion. Aici aveţi două posibilităţi – fie îl cumpăraţi pe cont propriu (aruncaţi o privire la esky.ro, au nişte oferte foarte bune), fie îl luaţi de la agenţia de W&T. A doua variantă vă oferă câteva avantaje cum ar fi garanţia banilor înapoi dacă nu luaţi viza sau o schimbare gratuită a datei de întoarcere. Noi am avut noroc să nu trebuiască să ne primim banii de avion înapoi, dar am folosit acea schimbare a datei de întoarcere. De fapt, cred că sunt destul de slabe şansele să te întorci exact când ai prevăzut, pentru că atunci când eşti în State te gândeşti că parcă ai mai sta o zi, două, ca să vizitezi încă ceva. Ca şi punct de decolare puteţi alege Budapesta sau Bucureşti. Dacă sunteţi din vestul ţării, merită să vă luaţi zborul din Budapesta. Până acolo puteţi ajunge ori cu ajutorul unui prieten sau unui membru de familie, ori prin intermediul unui serviciu de transport la aeroport. Noi am mers prin agenţia Recreation şi a fost foarte comod. Ne-a luat din faţa casei şi ne-a dus până la terminalul de unde urma să decolăm. Ca şi costuri, ţin minte că am plătit vreo 120 de lei de persoană, parcă.

Data viitoare vă povestesc mai multe despre cum e cu viza şi cu vizita la Ambasada SUA de la Bucureşti.

Surse imagini: 1, 2 & 3

Anunțuri

Work and Travel USA: Sfaturi pentru inceput

Începem seria (probabil lungă) de articole despre Work & Travel cu unul mai general în care aş vrea să vă dau câteva sfaturi de început.

don't let dreams be dreamsNu ştiu cum e la voi sau dacă sunteţi în situaţia asta, dar eu mi-am luat destul de mult timp de gândire până să zic „Gata. plec!”. Primele „flirturi” cu programul W&T au apărut când eram în anul I de facultate, iar mama nici nu voia să audă că pleacă puiul ei aşa departe (sunt copil singur la părinţi, se înţelege) 🙂 Colegi mai mari ai prietenului meu fuseseră deja plecaţi şi se întorseseră mega-entuziasmaţi. Cu fiecare poveste pe care o auzeam de la ei, îmi doream şi eu tot mai mult să plec. Aşa că în anul al II-lea de facultate m-am tot interesat despre program, am strâns informaţii şi păreri de la alţii şi am dus un adevărat „război” de convingere cu ai mei. Culmea a fost că bunica, deşi cea mai în vârstă şi cu o vagă frică de o distanţă aşa mare, a fost total de acord cu iniţiativa mea de a pleca şi de a vedea locuri noi.

Dacă ar fi să ştii din start tot ce ştii după ce te întorci, cu siguranţă că ai face câteva lucruri altfel. Noi am aşteptat foarte mult (foarte – adică până prin martie-aprilie) până să ne alegem un job, iar la momentul când ne-am trezit noi nu prea mai erau job-uri. De ce am aşteptat atât? Am stat după un coleg de-al prietenului meu, care trebuia să ne facă rost de câte un contract de muncă de la angajatorul la care lucrase şi el, pentru a plăti mai puţin pentru program. Angajatorul respectiv a răspuns foarte greu la mesaje, iar atunci când a răspuns a zis că nu mai are nevoie de alţi oameni. Aşa că ne-am dus repede-repejor la agenţie ca să ne înscriem şi să avem suficient timp să ne găsim un job pe placul nostru şi să completăm toate actele.

Ca şi agenţie i-am ales pe cei de la Work Profiler, după ce vizitasem let's do thisalte 4-5 agenţii de Work&Travel şi auzisem că nu mai sunt prea multe job-uri disponibile. Ideea era că noi voiam să şi plecăm ca şi cuplu, să găsim de lucru în acelaşi loc, să fie cazarea cât mai faină şi să nimerim la ocean, preferabil în Ocean City. N-am vrut să îl ascultăm pe Andrei, tipul de la firma de W&T, când ne-a spus că în Ocean City nu e prea fain şi că mai bine am merge altundeva cu job-uri de chelneri, cu care cică se câştigă foarte bine. Ne-am speriat când am văzut plăţi de 2, 3 sau 4 dolari pe oră, la care urmau să se adauge bacşişuri. După cum spuneam, până nu vezi pe pielea ta, nu-ţi vine să crezi.

Andrei a avut muuuultă răbdare cu noi, ne-a ajutat cu toate actele şi formalităţile, s-a străduit să ne găsească un job în mult-visatul O(cean)C(ity) şi mi-a răspuns la toate întrebările mai mult sau mai puţin stresante – gen „sunt vietăţi veninoase pe acolo” etc. Vă recomand cu căldură această agenţie, pentru că mie mi-a plăcut tare mult de ei. Sunt micuţi, se ocupă ca lumea de tine, au tarife ceva mai mici decât mai marii industriei şi, în plus, organizează o mega-excursie la sfârşit de sezon în State, despre care o să vă povestesc mai încolo.

Cred că am spus suficient pentru acest episod, aşa că să tragem concluziile sau să formulăm sfaturile:

  • informaţi-vă de peste tot de unde puteţi despre program, despre agenţia pe care o alegeţi, despre locul în care mergeţi; uitaţi-vă pe Internet, pe Facebook, pe forumuri, pe Google Earth etc.
  • nu vă cramponaţi să mergeţi în Ocean City – e vânat de toţi studenţii, e foarte cald vara şi nu e aşa fain pe cât aţi crede
  • nu fugiţi de locurile care nu sunt la ocean
  • nu fugiţi de job-urile de chelner – în mod normal se câştigă cel mai bine cu un job (sau chiar două) de chelner
  • cred că e mai bine să evitaţi să mergeţi să lucraţi într-un oraş mare gen New York, Chicago LA sau altele. Costurile voastre de cazare, mâncare şi transport vor fi foarte mari. Oamenii sunt în general destul de grăbiţi în oraşe ca acestea, iar turiştii merg în staţiuni în care se pot relaxa mai mult. Ştiu mai multe cazuri de studenţi care nu au câştigat deloc bine în New York.
  • dacă aveţi părinţi care se opun plecării voastre, strângeţi cât mai multe „mărturii” de la cunoştinţe care au fost deja – la mine aşa a funcţionat. Fiţi fermi pe poziţii dacă ştiţi că vă doriţi într-adevăr să plecaţi!
  • dacă nu aveţi bani pentru program şi pentru biletul de avion, încercaţi să împrumutaţi de la părinţi, de la familie, dacă se poate; dacă nu, puteţi recurge şi la creditul special de la BRD, deşi ar trebui să ştiţi că veţi da înapoi cu vreo 300 de dolari mai mult şi veţi fi puţin presaţi de gândul „vai, ce se întâmplă dacă nu fac suficienţi bani şi n-o să pot plăti datoria?”.

Cam atât pentru început. În post-urile următoare vorbim despre viză, despre pregătiri şi despre bagaje 🙂

Surse imagini: Facebook Work Profiler

Work and Travel USA – O experienţă personală

Ameeerica… ţara tuturor posibilităţilor – sau cel puţin aşa se spune, nu? Ei, zicala nu e departe de adevăr, iar America poate să ne fie mai aproape decât credem.

Work and Travel USAAcum 2 ani de zile, mai exact acum 2 veri, mi-am luat inima în dinţi şi am zis să văd şi eu ce e cu programul acesta Work and Travel despre care vorbea toată lumea. Împreună cu prietenul meu am trecut prin tot procesul Work and Travel: frământările gen „să plec sau să nu plec?”, informarea, luarea deciziei, înscrierea în program, completarea actelor şi luarea vizei, pregătirile de plecare, şederea acolo – cu aventurile aferente – şi întoarcerea în ţară.

Experienţa noastră a fost una plăcută, până la urmă. A fost şi greu, am avut şi momente în care am spus că îmi fac bagajele şi plec acasă, dar în final nu mi-a părut rău că am plecat cu acest program. Am făcut şi puţin shopping, ca toţi ceilalţi care pleacă în State cu Work and Travel, iar la sfârşitul şederii am savurat din plin partea de travel.

Ce pot să vă spun este că am rămas cu o oarecare nostalgie care apare ori de câte ori mă gândesc la perioada petrecută acolo, când mă întreabă cei din jur cum a fost sau când îi aud pe toţi cei care vor să plece prima sau a ţ-şpea oară în America.

Iar fiindcă m-a întrebat multă lume cum a fost şi fiindcă acum este sezonul pregătirilor pentru acest program, am decis să scriu o serie de articole pe blog despre tot ceea ce a însemnat experienţa Work and Travel pentru mine – atât pregătirile, partea de work, cât şi partea de travel. Sper să vă ajute, dacă sunteţi în căutare de informaţii pe acest subiect, iar dacă nu – sper să savuraţi cele povestite 🙂

Sursa foto: Keep calm

Adieri de primăvară

Mă uit pe geam şi văd ploaie. Ascult radio şi anunţă ploaie. Mă uit pe Facebook şi văd că lumea se plânge de ploaie.

Aşă că m-am hotărât să aduc nişte adieri de primăvară pe blog, odată cu introducerea unei noi categorii în lista existentă: Photography. Aici veţi putea găsi rezultatele unei pasiuni pe care o am deja de câţiva ani şi pe care vreau să o dezvolt.

Mai jos aveţi câteva poze pe care le-am făcut cu ocazia ultimelor resturi de zăpadă din Timişoara, într-o zi călduroasă şi cu un soare superb. Sper să vă placă 🙂

IMG_1649_logo

IMG_1642_logo

IMG_1641_logo

IMG_1651_logo

Chiar şi Google ne păcăleşte de 1 Aprilie

Astăzi este 1 Aprilie, ziua în care toţi încercăm să născocim cele mai interesante păcăleli şi farse pentru cei din jur. Pentru cei care au fost nevoiţi să meargă de dimineaţă la birou şi au scăpat nepăcăliţi până când au deschis Google, motorul de căutare a avut grijă să le pregătească o mică surpriză de 1 Aprilie: Nasul Google.

google nose

 

Iar pentru cei mai somnoroşi din fire (cum am fost şi eu) – vă sfătuiesc să faceţi click pe Nasul Google şi să vedeţi ce se întâmplă. Eu vă mărturisesc că am trecut cu vederea ce scrie în chenarul roşu de mai sus. Deşi mi se părea ceva ciudat, am început să fac legăturile doar în momentul în care cei de la Antenne Bayern, postul german de radio pe care îl ascult la birou, au pomenit despre Nasul Google ca surpriza Google-ului pentru ziua de 1 Aprilie.

Mi se pare o păcăleală drăguţă, ingenioasă şi foarte bine realizată. Mai jos vedeţi ce am putut vedea şi eu când m-am lăsat „păcălită”:

google nose cabernet

google nose cabernet1   google nose cabernet2

 

Deci aţi înţeles, nu? E foarte simplu: apropii nasul de ecran, apeşi Enter şi începi să miroşi de îndată ce se transferă mirosul 😀 Iar dacă te saturi, nu trebuie decât să apeşi „Nu mai mirosi„. Floare la ureche 🙂

google nose ajutor

 

Dacă mirosul nu se transferă şi nu simţiţi absolut nimic, nu ezitaţi să apelaţi la Ajutor. Acolo veţi vedea că unele mirosuri nu sunt compatibile cu anumite dispozitive şi că nu este indicat să muşcaţi sau să lingeţi ecranul 🙂 Iar în caz că încă aveţi impresia că a înnebunit Google, secţiunea asta vă lămureşte: este Ziua păcălelii.

Să aveţi parte de cât mai multe păcăleli reuşite!

Sursa: Google