Work and Travel USA: Sfaturi pentru inceput

Începem seria (probabil lungă) de articole despre Work & Travel cu unul mai general în care aş vrea să vă dau câteva sfaturi de început.

don't let dreams be dreamsNu ştiu cum e la voi sau dacă sunteţi în situaţia asta, dar eu mi-am luat destul de mult timp de gândire până să zic „Gata. plec!”. Primele „flirturi” cu programul W&T au apărut când eram în anul I de facultate, iar mama nici nu voia să audă că pleacă puiul ei aşa departe (sunt copil singur la părinţi, se înţelege)🙂 Colegi mai mari ai prietenului meu fuseseră deja plecaţi şi se întorseseră mega-entuziasmaţi. Cu fiecare poveste pe care o auzeam de la ei, îmi doream şi eu tot mai mult să plec. Aşa că în anul al II-lea de facultate m-am tot interesat despre program, am strâns informaţii şi păreri de la alţii şi am dus un adevărat „război” de convingere cu ai mei. Culmea a fost că bunica, deşi cea mai în vârstă şi cu o vagă frică de o distanţă aşa mare, a fost total de acord cu iniţiativa mea de a pleca şi de a vedea locuri noi.

Dacă ar fi să ştii din start tot ce ştii după ce te întorci, cu siguranţă că ai face câteva lucruri altfel. Noi am aşteptat foarte mult (foarte – adică până prin martie-aprilie) până să ne alegem un job, iar la momentul când ne-am trezit noi nu prea mai erau job-uri. De ce am aşteptat atât? Am stat după un coleg de-al prietenului meu, care trebuia să ne facă rost de câte un contract de muncă de la angajatorul la care lucrase şi el, pentru a plăti mai puţin pentru program. Angajatorul respectiv a răspuns foarte greu la mesaje, iar atunci când a răspuns a zis că nu mai are nevoie de alţi oameni. Aşa că ne-am dus repede-repejor la agenţie ca să ne înscriem şi să avem suficient timp să ne găsim un job pe placul nostru şi să completăm toate actele.

Ca şi agenţie i-am ales pe cei de la Work Profiler, după ce vizitasem let's do thisalte 4-5 agenţii de Work&Travel şi auzisem că nu mai sunt prea multe job-uri disponibile. Ideea era că noi voiam să şi plecăm ca şi cuplu, să găsim de lucru în acelaşi loc, să fie cazarea cât mai faină şi să nimerim la ocean, preferabil în Ocean City. N-am vrut să îl ascultăm pe Andrei, tipul de la firma de W&T, când ne-a spus că în Ocean City nu e prea fain şi că mai bine am merge altundeva cu job-uri de chelneri, cu care cică se câştigă foarte bine. Ne-am speriat când am văzut plăţi de 2, 3 sau 4 dolari pe oră, la care urmau să se adauge bacşişuri. După cum spuneam, până nu vezi pe pielea ta, nu-ţi vine să crezi.

Andrei a avut muuuultă răbdare cu noi, ne-a ajutat cu toate actele şi formalităţile, s-a străduit să ne găsească un job în mult-visatul O(cean)C(ity) şi mi-a răspuns la toate întrebările mai mult sau mai puţin stresante – gen „sunt vietăţi veninoase pe acolo” etc. Vă recomand cu căldură această agenţie, pentru că mie mi-a plăcut tare mult de ei. Sunt micuţi, se ocupă ca lumea de tine, au tarife ceva mai mici decât mai marii industriei şi, în plus, organizează o mega-excursie la sfârşit de sezon în State, despre care o să vă povestesc mai încolo.

Cred că am spus suficient pentru acest episod, aşa că să tragem concluziile sau să formulăm sfaturile:

  • informaţi-vă de peste tot de unde puteţi despre program, despre agenţia pe care o alegeţi, despre locul în care mergeţi; uitaţi-vă pe Internet, pe Facebook, pe forumuri, pe Google Earth etc.
  • nu vă cramponaţi să mergeţi în Ocean City – e vânat de toţi studenţii, e foarte cald vara şi nu e aşa fain pe cât aţi crede
  • nu fugiţi de locurile care nu sunt la ocean
  • nu fugiţi de job-urile de chelner – în mod normal se câştigă cel mai bine cu un job (sau chiar două) de chelner
  • cred că e mai bine să evitaţi să mergeţi să lucraţi într-un oraş mare gen New York, Chicago LA sau altele. Costurile voastre de cazare, mâncare şi transport vor fi foarte mari. Oamenii sunt în general destul de grăbiţi în oraşe ca acestea, iar turiştii merg în staţiuni în care se pot relaxa mai mult. Ştiu mai multe cazuri de studenţi care nu au câştigat deloc bine în New York.
  • dacă aveţi părinţi care se opun plecării voastre, strângeţi cât mai multe „mărturii” de la cunoştinţe care au fost deja – la mine aşa a funcţionat. Fiţi fermi pe poziţii dacă ştiţi că vă doriţi într-adevăr să plecaţi!
  • dacă nu aveţi bani pentru program şi pentru biletul de avion, încercaţi să împrumutaţi de la părinţi, de la familie, dacă se poate; dacă nu, puteţi recurge şi la creditul special de la BRD, deşi ar trebui să ştiţi că veţi da înapoi cu vreo 300 de dolari mai mult şi veţi fi puţin presaţi de gândul „vai, ce se întâmplă dacă nu fac suficienţi bani şi n-o să pot plăti datoria?”.

Cam atât pentru început. În post-urile următoare vorbim despre viză, despre pregătiri şi despre bagaje🙂

Surse imagini: Facebook Work Profiler

2 thoughts on “Work and Travel USA: Sfaturi pentru inceput

  1. Pingback: Work & Travel USA: Partea de travel (I) | Sabina Stoiciu

  2. In atentia studentilor care vor Work&Travel (Informatie de interes public)
    Pentru ca am fost intrebata in multe randuri cu ce agentie, cu ce job si in ce loc e mai potrivit sa se mearga am sa raspund cu precadere primei intrebari.
    !!!De ce sa nu mergi cu Work Profiler in State?
    Am sa va spun o scurta povestioara:
    Dupa o vara in care muncesti non-stop ca sa iti permiti una alta cand te intorci acasa, numaram cu nerabdare zilele sa plec intr-o minunata excursie numita Coast to Coast Road Trip (care s-a dovedit a fi un cosmar). Excursia nu a fost organizata de agentia cu care eu am mers in State ci aparent de aceasta agentie Work Profiler si spun aparent pentru ca in ciuda faptului ca toate mail-urile cuprinzand detaliile si oferta excursiei erau trimise de pe adresa agentiei am aflat ulterior, cand am dat de necaz evident, ca excursia era organizata sub numele firmei dar in numele administratorului ei, Gabriel Amaximoaie, o persoana “deosebita” de altfel.
    Ramasesem la “cand am dat de necaz”: in Vegas ni s-au furat bagajele. Va dati seama ca si in America se fura? Cum? Uite asa: bagajele a catorva din noi erau depozitate intr-o remorca (spun a catorva pentru ca initial planul era sa trimitem bagajele in plus la New York pentru a “nu le cara in toata America” spuse Gabriel, pentru ca apoi sa I se para o cheltuiala prea mare sa trimita doar 8 valize, hotarand sa le “care” totusi dupa noi), iar cand Gabriel a dus masina la reparat a hotarat sa lase aceasta remorca dezlegata si nesupravegheata intr-o parcare deschisa (asa la indemana oricui) fara sa ne anunte macar sa ne luam bagajele din ea, cum ar fi facut o persoana de buna-credinta.
    Remorca a fost furata la cam jumatate de ora dupa ce a plecat, iar noi am aflat la trei zile dupa, timp in care Gabriel se rupea in figuri prin cluburi cu oamenii a caror munca de o vara s-a dus naibii, fara ca nici macar sa anunte politia, fara ca macar sa aiba urma de remuscare, fara pic de rusine.
    Am fost anuntati inainte de plecare ca trebuie sa depunem declaratii la politie, declaratii in care sa nu cumva sa scriem prea mult ( “asa numa ca a fost furata remorca si ce aveati in bagaj”) si sa plecam rapid din Vegas.
    La intrebarea “dar noi cum ne recuperam macar contravaloarea bunurilor din bagaje?” ni s-a raspuns initial cu o minciuna gogonata “sponsorul are asigurari pe bagaje, eu stiu asta, doar lucrez in agentie de atatia ani” (culmea ca de atat vreme in State nu stii ca un furt se declara politiei nu unui amarat de pasnic de hotel- oare cat de fraieri ne poti crede- si organizezi aceasta excursie de atatia ani incat sa stii ca nu e chiar ok sa lasi o remorca desfacuta cu bunurile altora in mijlocul unei parcari cu acces liber, chiar si pazita sa fi fost, de unde naiba stie paznicul ala ca daca vine unu si isi leaga o remorca de o masina, e posibil sa nu fie a lui?! cu atat mai mult cu cat inainte cu doi ani ai patit o chestie similara, doar ca ti s-a furat chiar din masina; cat ghinion sa ai sa se intample numai agentiei tale?!).
    Am ridicat urmatoarea problema : fiind vorba de o excursie organizata de agentie, nu e firesc ca bagajele sa fie in responsabilitatea lui ca si sofer si reprezentant al firmei Work Profiler? Mi s-a spus: dar cine a zis ca tu ai venit cu agentia in excursie?!
    De aici incolo a urmat o lunga saptamana de replici si intepaturi cu privire la acest subiect, amenintari ca voi fi lasata pe traseu, ca voi fi declarata politiei ca si clandestina in masina lui, cuvinte pe care nu as putea sa le public intr-un astfel de articol (nu de alta, dar mi-e mie rusine de rusinea ta mai Gabi).
    Si te mai intreb o data mai Gabi, cum poti sa dormi noaptea?!
    Cu cata lejeritate sa imi spui ca nu erai responsabil de bagajele mele (“da ce, vroiai sa dorm cu ele?”), cand tu imi spui sa le las acolo ca e totul mai mult decat in siguranta. De ce nu mi-ai spus de la inceput ca nu esti responsabil de ele si sa le iau In camera? De ce nu mi-ai spus de la inceput ca nu agentia ta organizeaza aceasta excursie ci tu sub numele ei, iar poate in aceste conditii nu as fi venit? Iar cu privire la faptul ca tu nu faci nici un profit din excursie, spune-mi mie ca mergi de amorul artei 3 saptamani in aceleasi locuri pe care le vezi de 7 ani. Cat despre faptul ca nu aveai asigurare pe remorca, U-HAUL nu inchiriaza (nici nu stiu daca exista vreo firma care o face) fara asigurari. Sa nu mai punem la socoteala ca ai primit 1550 $ de la 18 oameni carora ai refuzat sa le dai chitante.
    Cum sa imi propui sa imi recuperez banii aducandu-ti studenti in agentie? Adica eu sa lucrez pentru tine ca sa imi recuperez banii mei?! E si asta o chestie…
    De ce ai merge in State cu asa o agentie de incredere?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s