Work & Travel USA: Cum am ajuns în OC

După îndelungi pregătiri, planuri şi emoţii, a sosit (mai repede decât aş fi tins să cred) clipa în care urma să plecăm în State, pentru a petrece o vară despre care se spunea că va fi de neuitat.

Mi-am pus valiza gigantică în hol, lângă uşă, alături de bagajul de mână şi de alte câteva mărunţişuri, toate pregătite de plecare, şi am aşteptat să vină cei de la Recreation cu microbuzul după noi, pentru a ne duce până la aeroportul din Budapesta. Lucrul acesta s-a întâmplat undeva în jurul orei 1 noaptea. Ora de plecare este stabilită de cei de la firmă în aşa fel, încât cei ce urmează să aibă primul zbor să aibă suficient timp pentru check-in. Cum noi aveam primul zbor dintre cei din grupul cu care am plecat, ora a fost stabilită în funcţie de noi. De altfel, ăsta a fost un avantaj pentru noi, deoarece nu a trebuit să pierdem nu ştiu câte ore prin aeroport, în aşteptarea zborului.

Ne-a luat ceva timp până să ne orientăm şi să ne dăm seama cum procedăm cu check-in-ul, pentru că era devreme (vreo 5-6 dimineaţa), nu era nici un ghişeu deschis şi cam totul era scris în maghiară. Într-un final am reuşit să ne „check-in-uim” la un calculator din acela pus acolo special pentru aşa ceva.

Zborul până la Amsterdam, unde aveam prima escală, a durat puţin (în comparaţie cu ce avea să urmeze). Aşa de puţin, încât nici nu îmi mai amintesc mare lucru despre el. Ajunşi în Amsterdam, am făcut ochii mari când am văzut dimensiunea aeroportului. Aveam ceva timp până la zborul spre New York, aşa că am rătăcit puţin prin duty-free-uri, căscând ochii pe la tot felul de lucruri tentante. În timp ce ne rugam ca bagajul de cală să îşi găsească drumul spre avionul bun şi să nu ajungă pe undeva prin Islanda, ne-am îndreptat spre poarta de check-in. Aeroportul este suficient de mare, încât să existe benzi rulante orizontale, cu ajutorul cărora să te poţi deplasa mai repede.

Amsterdam Airport1        Amsterdam Airport2

Apropo de bagaj: atunci când zborul are o escală, călătorul nu are, teoretic, grija bagajului. Cei de la companiile aeriene se ocupă de luarea bagajului din avionul A şi transportarea+încărcarea sa în avionul B. Dar tocmai de aceea se mai poate întâmpla să se rătăcească bagajul şi să nu ajungă odată cu tine la destinaţie. Din această cauză, noi ne-am pus uşoare urme de haine de schimb şi în bagajul de mână, gândindu-ne să avem măcar ce să punem pe noi dacă nu ne primim bagajul imediat. Nu ştiu cât de des (sau dacă) apare problema asta la zborurile către Statele Unite. Din fericire, noi nu am păţit-o şi nici nu am auzit pe nimeni în jurul meu să o păţească, dar o măsură de siguranţă nu strică🙂

Amsterdam Airport3

Tot la capitolul apropo: în avion destul de răcoros. Deşi am plecat în rochie, am profitat de faptul că aveam nişte blugi şi adidaşi în bagajul de mână şi m-am schimbat, ca să nu îngheţ de frig.

Să revenim la zbor. Am trecut prin punctele de control, unde trebuie să menţionez că eşti controlat destul de riguros, mai ales că America are un istoric nefericit la capitolul avioane. Tocmai de aceea eu am şi fost puţin paranoia, uitându-mă mereu în jur după feţe suspecte (chiar nu e necesar să faceţi ca mine).

Zborul de la Amsterdam la New York a durat 8 ore. Chiar dacă nu prinsesem loc lângă prietenul meu, am aranjat să stau lângă el, ca să treacă timpul mai repede. Zborul nu a mai părut aşa de lung când am descoperit că aveam câte un mini-display la scaune, pe care puteam alege să ne uităm la filme, să ne jucăm jocuri sau să ascultăm muzică. Stewardesele veneau pe la noi la intervale care, după părerea mea, erau destul de scurte şi aduceau ceva de mâncare sau ne întrebau dacă mai dorim ceva de băut. Mi se părea că ne-au întrebat atât de des ce mai dorim să bem, încât mă aşteptam să primesc nota de plată la sfârşit. Mâncarea primită în avion a fost suficientă şi chiar foarte bună. În timpul zborului nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afara unor mici turbulenţe care ne-au prins cu paharele cu lichid în mână, pahare pe care a trebuit să le îndepărtăm puţin de noi, ca să nu facem duş.

JFK Airport1

Cu ochii pe display-ul din avion, care anunţa cât mai avem până la New York, iată că am şi aterizat pe aeroportul JFK. Ne-am recuperat bagajele care au ajuns cu bine şi nu s-au rătăcit şi am început să ne uităm încotro să o luăm, pentru că şi JFK-ul e un aeroport maaare cu multe terminale. Aici e o poveste lungă cu cel care trebuia să ne ia de la aeroport. Aveam un număr de România, la care am sunat să vedem unde trebuie să aşteptăm. Doar că la numărul acela răspundeau mai mulţi de la firmă (era o linie comună – dacă nu răspundea unul, o făcea celălalt). Pe scurt, nu reuşeam să dăm de cine trebuie, mergeam de la un terminal la altul şi habar n-aveam când sau de către cine o să fim luaţi. Într-un final, după vreo 2 ore de aşteptare, am văzut un tip care părea să caute ceva/pe cineva şi ne-am dat seama că that’s our guy. Doar că tipul mai avea de luat şi alţi studenţi, aşa că am mai stat câteva ore până ne-am adunat toţi.

JFK Airport2

Ca să vă faceţi o idee, am aterizat pe la ora 2 (la prânz) la New York şi am ajuns pe la 12 noaptea în Ocean City. Am bâjbâit până să găsim casa gazdei, pentru că era în zona non-turistică a staţiunii, pe care nici şoferul n-o prea cunoştea. Când am găsit în sfârşit casa, l-am sculat pe viitorul nostru şef din somn. El ne-a indicat camera noastră între 2 căscaturi, iar noi ne-am aruncat în pat, rupţi de somn şi de oboseală după drum şi după schimbarea de fus orar, ca să dormim până nu mai avem somn.

3 thoughts on “Work & Travel USA: Cum am ajuns în OC

  1. eh… eu ce sa zic ca am pierdut zborul de legatura Newark NJ – Tampa si am mai asteptat alte 2 ore in aeroport🙂 In total am facut vreo 20h din Budapesta pana in Clearwater Beach (FL) unde era o umezeala si o caldura absolut sufocanta mi-a luat putin sa-mi invat plamanii sa functioneze in conditiile alea :)) Dar a meritat toata experienta. Daca m-as putea intoarce in timp, as calatori mai mult, mi-as asuma mai multe riscuri, as munci mai mult si as face mai mult shopping :))) caci, pana la urma e America – the land of all possibilities🙂

    • Ruxy, din păcate situaţiile cu zboruri pierdute sunt destul de aiurea :)) Şi pe noi ne-a cam lovit umezeala din Ocean City, deşi sunt sigură că nu era aşa trist ca la voi. Referitor la ce ai mai face în State, ştii cum se zice: întotdeauna când mergi undeva e bine să mai laşi ceva de făcut/de văzut data viitoare😀 You never know🙂

  2. Pingback: Work & Travel USA: Partea de travel (I) | Sabina Stoiciu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s