Work & Travel USA: Job-urile din OC

După ce am luat o scurtă pauză de la istorisirile din timpul şi din jurul programului Work & Travel, aş vrea să revin şi să vă povestesc cum a fost cu job-urile în Ocean City, Maryland.

Plecaserăm de aici, prietenul meu şi cu mine, cu una bucată job la o prăvălie de închiriat biciclete şi alte minuni cu roţi. V-am povestit deja cam ce presupunea job-ul: despachetat garajul cu biciclete, buggy-uri şi diferite accesorii, plasarea şi aranjarea lor pe boardwalk, curăţarea lor, întâmpinarea clienţilor, servirea lor şi alergatul de colo-colo în acest scop, iar în final împachetarea întregii prăvălii. Toate acestea într-un ritm alert, într-o căldură pronunţată şi un soare dogoritor. Partea bună este însă că ne-am bronzat, ne-am călit şi ne-am menţinut în formă. În plus, lucrând direct pe boardwalk aveam o privelişte frumoasă asupra plajei şi a oceanului. Am văzut câte un răsărit unic în fiecare dimineaţă, răsărit care era acompaniat uneori de delfini ce săreau în ocean. Iar alteori de diverşi „seniors” (adolescenţi) care se trezeau pe la 5-6 dimineaţa din beţie pe plajă.

boardwalk sunrise ocean city         Ocean city boardwalk

Primul job, cu toate plusurile şi minusurile lui, era part-time, şi anume de la 5 la 11 dimineaţa. Asta însemna că ne mai rămânea o zi întreagă pentru un al doilea job. Simplu de zis, greu de găsit într-un Ocean City foarte plin cu studenţi veniţi la muncă înaintea noastră. Noi am ajuns în State prin 20 şi ceva iunie, moment în care job-urile erau deja cam toate ocupate. Am început căutarea unui al doilea job la scurt timp după ce l-am luat în primire pe primul, dar nu am reuşit să găsesc un al doilea job timp de 3 săptămâni. Căutarea aceasta a unui job trebuie făcută temeinic şi insistent. Intram în fiecare magazin/restaurant/hotel şi întrebam dacă nu au vreun loc de muncă liber. Am completat, cred, vreo 15-20 de application forms, în urma cărora nu am primit nici un răspuns. Până la urmă am ajuns din întâmplare la Hooters, unde aplicasem deja şi unde mă duceam cu o colegă de la primul job, care fusese sunată de cei de la restaurant, dar nu putea să accepte job-ul din cauza programului.

Înfiinţându-mă aşa hotărâtă la ei, cei de la Hooters mi-au spus că dacă îmi cumpăr/îmi alcătuiesc uniforma (pantaloni scurţi bej, tricou inscripţionat, ciorapi groşi de culoarea pielii, jambiere albe şi adidaşi cu un anumit model), atunci mă angajează imediat ca hostess. M-am bucurat nespus de mult, deşi bucuria mi-a trecut destul de repede. Munca depusă ca hostess nu era deloc rentabilă şi fair, dacă te uitai la volumul/efortul de muncă versus salariul primit pentru asta. Alergam în fiecare zi vreo 8 ore, întâmpinam clienţi şi îi aşezam la mese, curăţam mese cărăm tăvi gigantice cu mâncare şi ajutam chelneriţele, toate acestea îmbrăcată fiind cu ciorapi groşi, jambiere şi părul despletit. Iar în timp ce chelneriţele făceau bacşişuri foarte mari, noi primeam aproape plata minimă pe oră pentru statul Maryland şi nu vedeam nici un cent de la chelneriţe pentru ajutorul dat lor (asta din cauza politicii restaurantului). Aşa că sfatul meu este să nu cumva să vă angajaţi acolo dacă nu vreţi să munciţi mult pentru bani foarte puţini şi să aveţi certitudinea că nu aveţi şanse să ajungeţi chelneriţe din cauză că nu sunteţi vorbitoare native de engleză şi aţi rupe „tradiţia Hooters”. Despre restaurant în sine pot spune că mâncarea este destul de proastă (nu ştiu dacă v-aţi imaginat vreodată că puteţi mânca şi castraveţi muraţi pane!), cu toate acestea lumea este înnebunită după brandul Hooters şi stă la coadă chiar mai mult de o oră pentru a prinde o masă liberă.

Ocean city boardwalk people          Ocean city boardwalk entrance

Timp de 3 săptămâni am rezistat cumva la Hooters, apoi am reuşit să schimb o literă şi să mă angajaez pe post de chelneriţă la Hoopers (Crab House). Aici s-a adeverit şi ce se spunea despre job-urile de chelneri: că se câştigă foarte bine din bacşişuri. Chiar dacă nici aici nu a fost uşor, pot să spun că mi-a plăcut job-ul. Lucram mult cu clienţii şi am avut parte de experienţe plăcute cu ei. Evident că toţi întrebau de unde sunt, iar când auzeau răspunsul fie ziceau „Da, da, ştim – Dracula, Transilvania”, fie zâmbeau politicos şi-mi dădeam seama că habar n-au ce-i aia România. Totuşi, majoritatea ştiau măcar de Dracula. În rest, job-ul de chelneriţă cerea muuultă alergătură prin tot restaurantul. Servirea şi perindarea clienţilor pe la mese se face într-un ritm mult mai alert decât în România sau chiar în Europa, cel puţin din câte am văzut eu. Trebuie să ţii pasul cu acest ritm, dar să şi rămâi extrem de friendly cu clienţii, fiind un cu totul alt stil de servire şi comunicare cu clienţii în State. Dacă reuşeşti să faci acest lucru într-un mod măcar decent, sunt destul de mici şansele să nu primeşti un bacşiş măcar acceptabil, dacă nu generos. Pe lângă beneficiile deja enumerate, munca la un astfel de restaurant îţi permite să mai faci ceva economii la mâncare: oricum ţi se ia o taxă mică de „nipping” (ciugulit) pe oră, aşa că poţi mânca liniştit câte ceva la restaurant. Seara, când se face curăţenie şi rămâne mâncare, poţi lua câte ceva acasă, scâpând astfel de o parte din costurile cu mâncarea.

Hoopers panorama Ocean City

Prietenul meu a lucrat la început pe lângă casa şefului nostru (pe post de al doilea job), apoi ca bus-boy la Hoopers. Acolo trebuia să debaraseze mesele şi câştiga foarte bine, întrucât lua un procent fix din bacşişul făcut de chelneri în ziua respectivă.

În concluzie: aspiraţi să fiţi chelneri/bus-boys, dar aveţi grijă unde vă angajaţi: să fiţi trataţi corect, chiar dacă nu sunteţi americani, şi să câştigaţi decent în raport cu munca depusă.

7 thoughts on “Work & Travel USA: Job-urile din OC

    • Mulțumesc, mă bucur că reușesc să ajute pe cineva🙂 Și eu mă aflam în ceață înainte de a pleca, de aceea știu că e bine să găsești mai multe informații despre asta. Am fost plecată în 2011. Dacă mai pot să te ajut cu ceva, poți să îmi spui🙂

    • Diana, eu am reusit sa recuperez banii de program, sa fac ceva cumparaturi pe acolo si sa fac excursiile pe care mi le-am dorit: New York, Washington si un coast-to-coast trip de 2 saptamani. Deci raspunsul ar fi ca mi-am investit banii in travel si cumparaturi🙂

  1. Pingback: Work & Travel USA: Partea de travel (I) | Sabina Stoiciu

    • Buna Beatrice!
      Din pacate nu sunt in masura sa iti raspund la aceasta intrebare. Cel mai bine este sa consulti o agentie de Work And Travel, fiindca nu as vrea sa iti dau un raspuns care sa te induca in eroare. Mult succes🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s