Pe lângă Petroşani: Valea de Peşti

Din motive personale, ajung să merg destul de des la Petroşani, în Valea Jiului. Dacă la început, acum vreo 2-3 ani, mi se părea o zonă destul de deprimantă, de ceva timp încoace am ajuns să îi văd farmecul. Deşi este o zonă mai săracă, peisajul din jur te face mult mai bogat decât ai putea fi, din acest punct de vedere, în Timişoara.

În zonă sunt multe de văzut şi multe de făcut. Despre Transalpină şi despre Cheile Jieţului v-am povestit deja cu ocazia unui Trash the Dress organizat aici.

Un peisaj splendid găsiţi însă şi la Lacul Valea de Peşti. Situat la vreo 40 de km de Petroşani, mergând în direcţia Uricani şi trecând de această localitate, lacul de baraj are o frumuseţe aparte, iar adevărul este că nu ştiu cât de multă lume ştie de el, în afară de cei din zonă. Dacă laşi maşina pe marginea drumului dinspre Petroşani şi faci o plimbare de 10-15 minute, ajungi deja la baraj. Nu trebuie să vă speriaţi de semnul cu „Atenţie! Vipere pe baraj!”, aşa cum fac eu ori de câte ori ajung acolo, cu toate că nu am văzut niciuna până acum. Dar puţină prudenţă nu strică, cu toate că nu îmi doresc nici mie, nici vouă, să vă întâlniţi cu un astfel de exemplar.

Nu e prima dată când am venit la Valea de Peşti, dar mă simt bine aici de fiecare dată. Fie că vrei să faci un grătar, să dormi cu cortul la coada lacului sau doar să te plimbi, lacul va fi pe placul tău. Când am dormit cu cortul, însă, ne-am speriat destul de tare noaptea de nişte zgomote care veneau din pădure, doar ca să descoperim a doua zi că erau câteva veveriţe foarte „fioroase” ce pocneau lemne noaptea. Pe lângă veveriţe, Valea de Peşti mai adăposteşte diverse vietăţi, cum ar fi mormoloci (sau broscuţe, depinde când mergeţi pe acolo), peşti, libelule, buburuze, fluturi şi altele.

Dacă aveţi drum prin zonă, nu strică să aruncaţi o privire. Eu zic că n-o să vă pară rău.

P.S. Pozele cu şi de pe baraj sunt interzise.

Valea de Pesti buburuza

Valea de Pesti lacul

Valea de Pesti printre copaci

Valea de Pesti pestisori

Valea de Pesti libelula

Valea de Pesti munti

Valea de Pesti peisaj

Valea de Pesti acces

Valea de Pesti idilic

Marketing à la magazin de cartier

Cred că ştiţi cu toţii cum sunt magazinaşele acelea de cartier, de a căror existenţă te bucuri când te trezeşti că parcă ai avea nevoie de un plic de budincă sau că, mai rău, ai budinca, dar n-ai laptele cu care s-o faci. Dai repede o fugă până la magazinul de cartier şi cumperi şi budinca, şi laptele. În mod similar poţi să îţi procuri o grămadă de alte chestii, chiar produse specializate gen prăjituri proaspete, pâine de casă etc.

Ieri dimineaţă m-am trezit şi eu că aş avea nevoie de un piept de pui, ca să gătesc ceva pentru prânz. Ştiam deja de la maică-mea că urmau să primească piept de pui proaspăt la magazinul din colţ. Trebuie să vă spun că magazinul ăsta are carne de pui foarte faină, ca de pui de casă, adusă de prin Ungaria sau de nu ştiu unde. Mai cumpărasem de aici, dar nu am privit niciodată sosirea cărnii proaspete ca pe un mega-eveniment, cum se anunţa a fi venirea pieptului de pui. Mă simţeam ca şi când ar fi vorba de lansarea Samsung Galaxy S4, lansare care s-a făcut la Bucureşti în stil James-Bond.

Product launchPe la 10 jumate dimineaţa mă iau frumos şi merg la magazin să-mi cumpăr nişte piept de pui şi nişte smântână. În faţa mea, o doamnă mai în vârstă. Vânzătoarea numai ce încărca bucăţile de piept proaspăt în tăviţa de plastic ce urma să fie pusă în vitrină. Îi spune doamnei din faţa mea, pe un ton extrem de entuziasmat: „Numai ce am primit pieptul ăsta. Uitaţi ce proaspăt şi fain e! Iei nişte piept proaspăt şi mai pui şi la congelator.” La scurt timp mai vine o doamnă la coadă, în spatele meu. Vânzătoarea o anunţă şi pe aceasta despre marele eveniment: a sosit pieptul de pui! Entuziasmul ei nu a suferit absolut nici o scădere. De dragul conversaţiei, îi zic doamnei din faţa mea că eu chiar pentru piept am venit, aşa că am sosit la fix, iar doamna încuviinţează politicos. Între timp, vânzătoarea adânceşte cu altcineva conversaţia efervescentă despre pieptul de pui.

Când ajung la rând, îi spun vânzătoarei că vreau jumătate de borcan de smântână vărsată. Îmi umple borcanul, aşa cum am cerut, dar înainte de a ajunge la cântar cu el rămâne pironită locului şi se uită la mine, întrebând de-a dreptul speriată: „Carne nu doreşti? Uite ce faină e! Numai joia, vinerea şi sâmbăta primesc” Bucuroasă că nu urma să am de-a face cu reacţia ei în cazul unui refuz, îi zic că ba da, vreau 2 bucăţi de piept. De fapt avusesem nevoie doar de una, dar femeia aia m-a hipnotizat de-a dreptul.

Vreau să spun că rareori am văzut un vânzător aşa de pasionat care să nu ia comision din vânzări. Entuziasmul cu care promova femeia aia banala carne de pui era fenomenal. Şi atunci hai să vă întreb: la ce să mai dai bani pe promovare, când ai pe cineva care evanghelizează pieptul de pui?

Sursă imagine

Frenezia YouTube & ideile geniale

Citeam azi pe blogul lui Victor Kapra un guest post despre YouTube, despre ceea ce face acest canal special şi despre cum unii oameni au găsit acea idee genială pe care să o transpună într-un canal de YouTube, adunând vizualizări mai repede decât le poţi număra. Şi mi-am adus aminte de o discuţie pe care am avut-o aseară la o limonadă, în Unirii.

Am aflat, de la nişte cunoştinţe, despre un canal de YouTube intitulat How To Do Anything TV. În timp ce subiectele „how to…” nu sunt noi, canalul ăsta are o abordare cu totul aparte. Astfel, puteţi să aflaţi, de exemplu, cum se scoate un măr dintr-un pantof:

Sau cum se poate atinge peretele cu un măr:

Sau cum să iei un LAN card de pe un hard disk:

Ca s-o spunem drept, nu e tocmai ceea ce aşteaptă lumea să vadă când accesează videoclipul. Şi exact în jurul acestui aspect s-a derulat discuţia de ieri, de la limonadă. Dacă nu e ceea ce aşteaptă lumea să vadă, ci mai degrabă ceva stupid, atunci de ce au videoclipurile atâtea vizualizări? Păi în timp ce unii chiar accesează videoclipul ca să vadă how to… acel lucru într-o manieră altfel, alţii fac ceea ce fac şi eu acum: povestesc în jurul lor despre ideea acestor oameni.

Chiar dacă am auzit şi  părerea că e stupid ce fac oamenii ăştia şi că vizualizările sunt nemeritate, mie mi se pare că îţi trebuie ceva talent să găseşti ideea asta, banală cum ar zice unii, şi să o şi pui în practică. Iar faptul că YouTube are potenţial de a viraliza aşa ceva nu mai e un lucru necunoscut.

Voi ce părere aveţi? 🙂