Timişoreana & Farmec: Branduri româneşti, mai aproape de publicul lor

De curând am fost foarte plăcut surpinsă de două branduri autohtone, mai exact de iniţiativa lor de a fi mai aproape de publicurile lor. O acţiune foarte bună de PR, dacă mă întrebaţi pe mine.

Fabrica de bere Timisoreana

Primul brand în cauză este Timişoreana, care mi-a făcut, oricum, o impresie foarte plăcută de când a adoptat strategia de branding cu „Povestea merge mai departe” şi tot ceea ce este asociat acesteia (reclamele, identitatea vizuală, amenajarea spaţiilor). Concomitent cu Serbările Timişoreana (vechiul Festival al Berii, care şi-a schimbat denumirea în favoarea brandului local) şi cu lansarea berii Timişoreana Brună, s-a organizat şi a doua ediţie de Porţi Deschise la Fabrica de bere Timişoreana. Înscrierea pentru turul de vizitare s-a făcut atât în mediul online, pe Facebook, cât şi în offline, la căruţa amplasată de cei de la Timişoreana în Piaţa Unirii. Odată ales prin tragere la sorţi, un vizitator era sunat ca să confirme când ar putea participa la tur. În grupe relativ mici, potrivite pentru o vizită într-o fabrică funcţională, unde mai trebuie să şi auzi ce spune ghidul, s-a făcut un tur de aproximativ o oră al diverselor spaţii din incinta fabricii de bere. Ca vizitatori, am primit explicaţii despre procesul de fabricaţie al berii sau despre modul de funcţionare al câtorva instalaţii din fabrică şi am fost invitaţi să degustăm produse din diferite etape ale procesului de fabricaţie: malţ, must de bere, must hameiat, drojdie, bere tânără şi bere matură. La sfârşitul turului am fost conduşi la terasa berăriei, unde am putut servi, din partea casei, o halbă de bere cu Timişoreana blondă sau Timişoreana nefiltrată. În timp ce aşteptam, ne-au fost pregătite şi câteva surprize: o diplomă de Vizitator calificat şi o cărticică cu istoria fabricii de bere. Această cărticică, foarte bine realizată din punct de vedere grafic şi conceptual, includea la sfârşit şi o poză de grup din timpul vizitei.

Curtea Berarilor Timisoreana

Al doilea brand care m-a impresionat pozitiv este Farmec. Cei de la Farmec au organizat o serie de întâlniri în mai multe oraşe, cu câteva dintre consumatoarele lor, pentru a discuta cu acestea despre produsele Farmec, pentru a afla feedback-ul faţă de acestea şi pentru a le răspunde consumatoarelor la întrebări. Alina Crâncău, cea care se ocupă de comunicarea online a brandului, a ţinut o scurtă şi antrenantă prezentare despre brand şi despre câteva produse. În cadrul întâlnirii am putut vedea clar, prin intermediul Alinei, că cei de la Farmec sunt nişte oameni foarte dedicaţi în privinţa a ceea ce fac şi foarte orientaţi către consumatori/consumatoare. Gama de produse cuprinde mult mai multe decât ştiam eu şi acoperă atât segmentul îngrijirii tenului, părului sau unghiilor, cât şi segmentul curăţeniei din casă. Vă recomand să vă uitaţi pe site-ul lor, pentru că veţi găsi o sumedenie de produse la preţuri accesibile şi care se bucură de un feedback foarte bun din partea doamnelor şi domnişoarelor „fermecate.” Cele care au participat la întâlnirea cu brandul au avut parte şi de un mic cadou-surpriză, şi anume noua colecţie de  lacuri de unghii Farmec Collection.

Lacuri de unghii Farmec Collection

După cum vă spuneam, am numai cuvinte de laudă la adresa celor 2 branduri, din punct de vedere al acţiunii pe care a organizat-o fiecare. Să sperăm că pe viitor vom avea parte de o astfel de atitudine din partea cât mai multor branduri.

Anunțuri

Azi am aflat „Cine e Ovidiu”!

Vă mai aduceţi aminte campania de teasing cu „Cine e Ovidiu„? Am scris despre ea aici. Ultima dată am auzit de ea prin octombrie, apoi am şi uitat să mă mai frământ să aflu cine e Ovidiu. Dar chiar zilele trecute mi-am adus aminte, ca la un semn dat, că aşteptam să aflu rezultatul teasing-ului şi credeam că o fi fost dezvăluit, dar că nu a fost promovat prea bine şi nu a ajuns la urechile mele.

Nu mică mi-a fost, deci, supriza azi, când am am aflat cine e misteriosul Ovidiu:

2012-12-05 22.30.41

 

Ovidiu nu este nimeni altul decât Ovidiu Ciuhandu, iar campania de teasing s-a transformat într-una electorală. Mi-a stârnit atenţia, mă bucur că am aflat despre cine e vorba, dar încă nu am avut răbdare să citesc „cine e” cu adevărat Ovidiu Ciuhandu.

Vouă cum vi s-a părut campania?

 

Campania virală „Dumb ways to die” face furori online

Ieri mi-a spus un prieten – „hai să îţi arăt un clip hilar”. Iacătă-l:

Aparent destul de stupid, clipul m-a ţinut captivată până la sfârşit, din simplul motiv că doream să văd care este scopul lui. Videoclipuri similare pe care le văzusem, gen Happy Tree Friends, erau, pur şi simplu, parodii sau prostioare fără un mesaj foarte coerent. Odată cu finalul acestui clip însă, am fost destul de suprinsă de alăturarea firmei (ca să spunem aşa) cu mesajul transmis şi cu modul de transpunere a acestui mesaj. Mi se pare un mod ingenios – nu neapărat perfect, dar în orice caz ingenios – de a face o campanie pentru ca oamenii să fie atenţi atunci când se află în jurul unui tren (metrou). În mod sigur se remarcă prin originalitate şi prin caracterul de neobişnuit şi îndrăznesc să spun că Metro Australia a reuşit să stârnească serios atenţia.

Reacţiile pe Internet nu au întârziat să apară, o simplă căutare pe Google vă va dovedi că nu vă mint. Eu am găsit videoclipul azi, după ce mi-a fost arătat deja ieri, într-un mail trimis de 9GAG pe adresa mea, în care mi se ofereau „cele mai bune post-uri de săptămâna aceasta”.

Voi ce spuneţi de campanie? Stupidă sau ingenioasă? 🙂

Oreo – biscuiţii minune (Sau forţa unui advertising bine făcut)

Astăzi s-a întâmplat marea minune: am gustat şi eu (în sfârşit) biscuiţii Oreo. După ce toată lumea şi-a declarat deja iubirea pentru ei. După ce au început să fie comercializate diferite alte preparate pe bază de Oreo. După ce toţi visează deja stilul de a mânca un Oreo – desfaci biscuitele, lingi crema, apoi mănânci restul cu lapte.

Drept să vă spun… Nu sunt impresionată. Dar deloc. Îmi pare rău pentru iubitorii acestui brand – sper să nu mă urâţi că nu vă împărtăşesc pasiunea! Nu pot să mă abţin să declar că mi se par la fel de buni ca orice alţi biscuiţi de cacao cu cremă de vanilie pe care i-am mâncat. Trebuie să adaug că nu i-am consumat cu lapte, pentru că niciodată nu alătur biscuiţii cu laptele (de fapt nu sunt un fan prea mare al laptelui). Dar nu cred că s-ar întâmpla vreun miracol odată cu această combinaţie.

Ceea ce admir eu însă cu adevărat când vine vorba de biscuiţii Oreo este succesul publicităţii făcute acestor dulciuri. Cred că cel care a făcut campania este un geniu, având în vedere că a reuşit să facă din aceşti biscuiţi un fel de… lovemark, să spunem aşa. Dat fiind faptul că pe mine nu m-a convins gustul, sau nu l-am găsit mai deosebit decât cel al altor biscuiţi asemănători, tind foarte mult să cred că succesul imens de care se bucură Oreo se datorează marketingului.

Am prieteni în România, care sunt înnebuniţi de biscuiţii aceştia. Dar ceea ce am văzut anul trecut în Statele Unite întrece nebunia prietenilor mei. Pe lângă faptul că toţi americanii mănâncă biscuiţii cu lingura mare, ei sunt clienţi fideli şi pentru îngheţată cu Oreo, prăjitură cu Oreo, chiar şi Fried Oreos (care habar n-am ce sunt sau cum sunt, pentru că nu m-a mânat curiozitatea să gust).

Mai jos – binecunoscutele instrucţiuni pentru a consuma corect biscuiţii:

Iar pentru pasionaţi – aici găsiţi tot felul de reţete cu biscuiţii miraculoşi. (Site-ul e intitulat foarte sugestiv „the power of Oreo„)

Voi sunteţi fani Oreo? Şi dacă da – de ce? Poate mă convingeţi şi pe mine 🙂

Sursă foto

Tease me, baby!

Sunt fan(ă) campanii de teasing. Poate şi pentru că sunt mai curioasă din fire, dar de obicei când dau peste o campanie de teasing, aştept cu nerăbdare să fie dezvăluit produsul teasing-ului.

De data aceasta mi-a stârnit atenţia următoarea campanie:

Acesta este fluturaşul pe care am putut să îl văd acum câteva săptămâni prin tot oraşul, pe trotuare, prin cămine studenţeşti, prin coşuri de gunoi sau prin cutii poştale. Foarte minimal, te tachinează destul de bine, zic eu. Ce cu cu Ovidiu? Care Ovidiu? De ce Ovidiu?

Peste alte (vreo) două săptămâni după ce am văzut fluturaşul de mai sus, găsesc în cutia poştală următorul:

Drept e că pe al doilea flyer nu l-am mai văzut prin tot oraşul. Dar totuşi a ajuns la mine şi mi-a alimentat doza de curiozitate. Poate şi pentru că numele are o semnificaţie personală în cazul meu… Aşa că acum sunt în standby pentru marea dezvăluire. Sau măcar pentru următoarea etapă de teasing. Să vedem ce ne aşteaptă 🙂