Clujul in aprilie

Întrerupem seria de articole despre Work&Travel cu un post mai „light”, ca pentru sărbători 🙂 Vreau să vă povestesc şi să vă arăt cum a fost la Cluj.

De curând, la sfârşitul lui aprilie, am  fost plecată la Cluj, într-o excursie de weekend prelungit. Mi se pare un oraş foarte frumos, unde ai ce să vezi şi ce să faci – nu doar în oraş, ci şi în împrejurimi. Trebuie să recunosc că prin Cluj sunt şi nişte oameni dragi mie, probabil de aceea tot revin. Dar chiar şi dacă nu aveţi cunoştinţe pe acolo, cred că v-ar plăcea oraşul. De data aceasta, noi ne-am plimbat pe la Castelul Banffy din comuna Bonţida, de lângă Cluj, am fost la Salina de la Turda, pe care au amenajat-o foarte frumos şi care este chiar spectaculoasă, şi ne-am plimbat prin încântătoarea Grădină Botanică. Rezultatul vizitei îl puteţi vedea mai jos.

P.S. Dacă aveţi nevoie de cazare, vă recomand o pensiune care nouă ne place foarte mult. Boutique Voyage se află pe un deluşor deasupra Clujului, de unde aveţi o privelişte magnifică. Este linişte în jur, dar în 10 minute poţi fi în zonele animate din oraş. Camerele sunt superbe, iar condiţiile superioare. În plus, vara puteţi să faceţi şi baie la piscina pensiunii.

Castelul Banffy Cluj

Turn Castelul Banffy

Salina Turda

Interior Salina Turda

Lac Salina Turda

Statuie-Gradina Botanica Cluj

Ratusca-Gradina Botanica Cluj

Bebe-Gradina Botanica Cluj

Statuie&narcise Gradina Botanica Cluj

Lalele Gradina Botanica Cluj

Anunțuri

Rebranding Straja

După o perioadă destul de lungă în care n-am mai scris nimic şi pentru care îmi cam asum celebrul „ruşinică, ruşinică„, revin cu un articol la care mă gândesc de ceva vreme, încă de când am aflat că Straja trece printr-un proces de rebranding.

Printre pasionaţii de schi din vestul ţării, dar şi din părţi mai centrale ale patriei noastre, Straja este o staţiune de schi destul de (ca să nu zic foarte) cunoscută. De ani buni de zile, lumea merge la Straja pentru un pic de schi, un vin fiert, un banchet mic sau chiar o ieşire în club cu gaşca. Cu toate că există şi câteva critici la adresa staţiunii (ca de exemplu că e construită haotic, fără nici o logică), ea este apreciată suficient de iubitorii de schi. Asta şi pentru că oferă (sau oferea) preţuri destul de mici faţă de staţiunile mai „de fiţe” de pe Valea Prahovei.

În ceea ce mă priveşte pe mine pot să vă spun că am mers la Straja încă din Generală, când asta era un fel de „staţiune-minune” după Semenicul care se ducea de râpă văzând cu ochii. Îmi plăcea tare mult la Straja iniţial şi am o grămadă de amintiri legate de acel loc – unele mai plăcute (spre exemplu că am învăţat să schiez cu spatele), altele mai puţin (motivul pentru care a trebuit să învăţ să schiez cu spatele – m-am întors din greşeală, am început să alunec cu spatele la vale şi nu m-am oprit decât după o căzătură monumentală). În toţi anii de când merg acolo am văzut cum s-a mai dezvoltat staţiunea câte puţin – mai un teleschi, mai o pârtie, mai o dugheană de vin fiert sau de kurtos kalacs, alias cozonac secuiesc.

Din toamnă însă au apărut nişte schimbări mai mari: vechiul telescaun care asigura urcarea în staţiune a fost înlocuit de o telegondolă foarte faină şi s-a mai făcut o pârtie suuus pe vârful Straja, care face ca traseul posibil de coborâre să fie unul mult mai lung decât înainte. Toate bune şi frumoase, investiţia şi execuţia telegondolei (pârtia n-am încercat-o încă) sunt de lăudat. Cu o singură chestie nu mă împac deloc: că nu au fost în stare să înlăture interesele şi orgoliile şi să facă un singur sistem de taxare în toată staţiunea. Astfel că umbli cu trei cartele după tine sau cu vreo cartelă şi câteva bilete „zburătoare” de hârtie.

Trecem însă peste toate criticile şi aspectele mai puţin plăcute şi ajungem la un alt hot point: rebranding-ul staţiunii. Straja nu mai este doar „Straja”, ci este, mai nou, „Wolvesland„. De ce Wolvesland? Habar n-am. Cui i-a venit ideea? Nu ştiu. De ce trebuie să schimbe numele? N-am idee. Dar mi-ar plăcea să aflu şi poate mă ajutaţi voi, dacă ştiţi ceva. Voiam să îi laud pentru pagina de Facebook pe care au pus-o la punct şi pe care postează constant informaţii despre staţiune, stratul de zăpadă, condiţiile de schi, poze cu schiori etc. Dar le-am trimis un mesaj acum vreo 3 zile, în care îi întrebam tocmai ce am zis şi mai sus. De ce rebranding? N-am primit nici un răspuns până acum…

wolvesland

sursa: Facebook-ul Wolvesland

Tare curioasă sunt să ştiu ce părere aveţi şi voi despre acest rebranding al Strajei. Mie mi se pare că produce destul de multă confuzie deocamdată, pentru că identitatea staţiunii este promovată şi prin vechiul şi tradiţionalul „Straja”, şi prin noul tărâm al lupilor. O să spunem de acuma că mergem la Wolvesland?! Nu prea cred. Dacă îi zic la bunica, întâi mă-ntreabă ce-i aia, după aia îmi zice să am grijă să nu mă mănânce lupii.

Voi ce credeţi despre asta?

P.S. @Wolvesland: Cover photo-ul nu este cel mai reuşit, am văzut imagini mai de calitate din Straja (sau Wolvesland).

Testăm apele (sau zăpada) la Ski Resort Transalpina

Cei care mă cunosc întrucâtva ştiu că sunt amatoare de schi. Cu toate că nu ajung la munte cât de des vreau şi nu pot să stau cât îmi pofteşte inima, mă străduiesc să înşir câteva zile de schi într-un sezon. Ce caut eu când aleg o staţiune de schi? Să vedem… Ar fi odată mai multe pârtii, pentru toate gusturile: line pentru a putea merge cu viteză şi a schia carve şi abrupte pentru o doză ridicată de adrenalină … şi de febră  musculară a doua zi. Apoi ar trebui să menţionez şi alte aspecte pe care le am în vedere: cozi care să nu fie interminabile, acces cumsecade la pârtii/la staţiune, instalaţii decente, atmosferă de munte, nu de „paltonariadă” (paltonarii sunt o specie aparte de vizitatori ai  muntelui, recunoscuţi în special pe baza caracteristicilor vestimentare – palton, trening, adidaşi, tocuri, poşetuţă etc. – sau pe baza unor caracteristici comportamentale), şi cât mai puţine exemplare de „bizoni” autohtoni care vin la schi că au auzit că dă bine pe Facebook

IMG_1047       IMG_1244

În preajma Crăciunului au început să circule tot mai multe informaţii despre staţiunea de schi Vidra, alias Ski Resort Transalpina. Dând dovadă de o strategie de marketing şi de publicitate inedită, staţiunea se laudă cu utilizarea gratuită a teleschiului şi a telegondolei până în data de 31 ianuarie 2013, ceea ce a atras până în prezent o grămadă de turişti curioşi. Printre aceştia m-am numărat şi eu, vrând să văd cu ochii mei staţiunea care era comparată pe la radio cu staţiunile din Austria. Am fost foarte surprinsă să constat că laudele nu erau deloc departe de adevăr şi mă încumet să spun că, odată terminată toată amenajarea, vom avea o staţiune demnă de admiraţie.

IMG_1063       IMG_1071

Atunci când am fost eu, în 27, respectiv 29 decembrie, nu era foarte multă zăpadă, dar se putea schia, mai ales pe pârtia mai uşoară. Cea care era mai abruptă avea o grămadă de pietricele şi destul de multă gheaţă, pentru că nu mai ninsese de ceva vreme şi fusese şi prea cald pentru a se putea pune în funcţiune tunurile de zăpadă. Dar chiar şi aşa pot spune că a fost foarte frumos – am avut o vreme super, după cum o să vedeţi şi în poze. Cu parcarea a fost ceva mai nasol. Locurile de parcare amenajate la baza pârtiei şi pe lângă aceasta nu au fost nici pe departe suficiente, drept pentru care coada de maşini parcate de-a lungul drumului se întindea pe aproximativ un kilometru. Plus că s-a creat la un moment dat haos din această cauză şi am putut vedea mulţi şoferi impacientaţi şi auzi multe „vorbe de duh” adresate încoace şi încolo. Accesul la pârtii se face cu o telegondolă modernă care are două staţii: una intermediară, de unde se poate coborî pe pârtia grea sau de unde se poate urca cu teleschiul pe pârtia uşoară, şi staţia finală unde se poate admira panorama asupra munţilor sau se poate coborî pe o altă pârtie, pe care însă eu nu am ajuns.

IMG_1067       IMG_1249

Dacă vi se face sete sau foame nu vă temeţi – au apărut mai multe dughene cu diverse sucuri, ceaiuri, vin fiert, sandwich-uri, cârnăciori, hot-dog, ba chiar şi un mini-local amenajat dintr-o stână, unde pofticioşii se pot delecta cu diferite cărnuri la grătar şi pot admira slănina şi cârnaţii atârnaţi la uscat de marginea cabanei.

IMG_1267       IMG_1261

În rest… vă recomand să aruncaţi un ochi pe acolo dacă aveţi drum în zonă. Accesul se poate face dinspre Petroşani (poate fi îngreunat dacă nu e curăţat drumul de zăpadă) sau dinspre Sebeş, prin capătul celălalt al lacului Vidra. Vă las să vă formaţi singuri o părere din poze 🙂 Mai multe informaţii găsiţi şi pe pagina de Facebook a staţiunii.

IMG_1072

P.S. Umblă zvonul cum că ar fi fost dată în judecată conducerea staţiunii pentru concurenţă neloială, datorită faptului că oferă acces gratuit la teleschi şi telegondolă. Deci… grăbiţi-vă ca să mai prindeţi oferta 😉

Sursa foto: galeria personală

Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2012 – umor pe pâine şi reclame cu chiloţi australieni (II)

(continuarea primei părţi)

Spuneam în post-ul anterior că au fost aşa multe reclame care mi-au plăcut, încât nu am putut să le pun pe toate la un loc. Aici găsiţi continuarea 🙂 Pentru spot-urile care urmează rămânem tot la categoria umor, deoarece acestea au fost highlight-ul meu din această ediţie.

Reclama la Bank Forum – Passion. German Style mi s-a părut foarte bine realizată pentru că îmbină produsul (anost în esenţa lui) cu elementul picant, dar şi cu elementul-stereotip despre cultura germană:

Mai jos aveţi două reclame de la Renault (Zombie) pe care sunt sigură că le ştiţi (cel puţin pe prima, iar a doua este o variantă a ei), dar care pe mine mă distrează de fiecare dată când le văd:

Încheiem seria reclamelor cu două spot-uri pentru Young Director Award – Born to Create Drama.  Observaţi cât de malefică şi în acelaşi timp simpatică poate fi fetiţa:

Gata, am terminat. Sper că v-au plăcut la fel de mult ca şi mie. Iar pentru că nu pot să închei aceste post-uri despre Noaptea Devoratorilor de Publicitate fără a vă povesti de „piesa-centrală” a reclamelor, vă spun doar atât: căutaţi Aussiebum wonderjock brief pe Youtube. Este vorba despre o serie de reclame la chiloţi australieni, care nu se mai termina, spre disperarea majorităţii spectatorilor şi spre deliciul (?!) unora dintre spectatoare – eu nefiind printre ele (veţi înţelege de ce, dacă vizionaţi suficiente reclame potrivite din seria amintită).

Ne vedem la ediţia viitoare, cu aceeaşi poftă de reclame şi cu cantitatea potrivită de cofeină! 🙂

Dacă sunteţi curioşi ce au mai scris şi alţii despre eveniment, puteţi să aruncaţi o privire la Alina, Alexandra, Nebuloasa sau Tomata cu scufiţă.

Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2012 – umor pe pâine şi reclame cu chiloţi australieni (I)

Sâmbătă, 27 octombrie, am bifat a doua prezenţă la Noaptea Devoratorilor de Publicitate din Timişoara (despre prima vă povesteam aici). (Mulţumesc sponsorului Flanco pentru biletele câştigate!) Cu ocazia aceasta am hotărât – se pare că limita mea constă din două calupuri de reclame, după care nu le mai savurez la fel ca la început 🙂 De data aceasta m-am înarmat cu energizant, pentru că licoarea aceea minunată numită cafea nu prea mai avea efect. După ce am băut jumătate de energizant şi am început să casc înainte de a începe evenimentul propriu-zis, m-am dus să mai cumpăr  unul. La ce coadă era pe-acolo la ronţăieli şi băuturi, noroc că am mai prins ce voiam.

Teo a încântat sala Filarmonicii Banatul (fost Cinema Capitol), plină de oameni dornici să devoreze reclamele. Zic încântat pentru că o ţinea din glumă în glumă, astfel că începusem să regret că nu m-am dat cu un rimel waterproof şi că mai aveam şi-un contur negru la ochi… Bine că s-a oprit Teo din vorbit înainte să am eu dâre negre pe faţă. Nu ştiu cum e el în rest la show-uri, dar aici mi-a plăcut tare mult – nimic porcos sau de prost gust (mai avusesem eu o experienţă îndoielnică la un stand-up comedy).

Ca să ajungem şi la partea interesantă a evenimentului – reclamele – vă spun că anul acesta am stat cu telefonul lângă mine, ca să le notez pe toate cele care mi-au plăcut (m-am învăţat minte de anul trecut). Pentru că sunt destul de multe, o să le împart în două post-uri pe blog.

Prima din seria preferatelor mele din ediţia 2012 (care a declanşat un iuuuui general prin sală) este cea de la Snickers:

Tot din seria iuuuui, dar de această dată şi cu un mesaj drăguţ despre puterea advertising-ului – reclama la Thinkbox Advertising (Every Home Needs a Harvey):

Trecem de la iuuui la reclame care au stârnit hohote de râs prin sală – prima la Chevy runs deep, iar a doua la Glenfield:

Rămânem tot la umor pentru următoarea reclamă, cea cu McDonald’s versus Burger King, chiar dacă ne mirăm puţin de publicitatea comparativă explicită:

Şi pentru că mai am încă pe-atâtea reclame care mi-au plăcut şi pe care nu pot să mă abţin să vi le arăt, continuarea o găsiţi în Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2012 – umor pe pâine şi reclame cu chiloţi australieni (II).

Minte-mă frumos – o comedie pentru o seară/după-masă lejeră

Dacă aveţi poftă de ieşit în oraş la un film drăguţ, amuzant şi uşor de digerat, vă recomand comedia românească Minte-mă frumos. Regia e semnată de Iura Luncaşu, iar în rolurile principale îi veţi regăsi pe Diana Dumitrescu şi Andi Vasluianu, dar şi pe Antoaneta Zaharia şi Marius Damian.

Filmul se bazează pe o poveste de dragoste înfiripată online între două persoane care se dau drept altcineva.  De aici se nasc, de fapt, două poveşti de dragoste şi o grămadă de încurcături (vă las să descoperiţi singuri despre ce e vorba). Rolul lui Andi Vasluianu se aseamănă, zic eu, destul de bine cu cel jucat în Despre oameni şi melci – în sensul că interpretează un cuceritor înnăscut, ca să nu zic altfel 😉 De Diana Dumitrescu mi-a plăcut tare mult în film, în ceea ce priveşte aspectul, şi mi s-a părut că seamănă destul de bine cu Katherine Heigl (alias Izzie din Grey’s Anatomy).

Pot să recunosc liniştită că au fost suficiente faze drăguţe, la care toată sala a râs cu poftă. Totuşi au fost şi câteva momente de regizare care au lăsat puţin de dorit, din punctul meu de vedere (vezi momentul când Danei, jucată de Diana Dumitrescu, îi trece brusc supărarea când primeşte un buchet de trandafiri). Evident că nu au lipsit nici fazele mai picante, şi ele destul de savuroase. Una peste alta, vă recomand să mergeţi să îl vedeţi într-un weekend în care vreţi să vă relaxaţi, iar apoi să îmi spuneţi cum v-a plăcut 🙂

Sursa foto: Ştirile ProTV

Evenimente de final de octombrie

Chiar dacă octombrie nu ne mai lasă multe zile la dispoziţie, programul pentru acestea se anunţă a fi destul de încărcat. Dacă unele din evenimente ţin de entertainment şi timp liber, altele au un caracter mai educativ şi o audienţă ceva mai restrânsă.

În perioada 25 – 28 octombrie, Timişoara va găzdui o serie de manifestări dedicate Zilei Armatei Române. Programul îl găsiţi mai în detaliu aici. Drept să spun, nu am mai participat la acest eveniment până acum, dar ceea ce mi-a atras atenţia asupra lui a fost un afiş postat la Iulius Mall – centrul comercial găzduieşte sâmbătă, 27 octombrie, şi duminică, 28 octombrie, o parte din punctele de interes pentru vizitatori, cum ar fi: expoziţii de tehnică militară, machete militare, demonstraţii, concerte de muzică militară, parade, facepainting sau foto-corner.

Tot sâmbătă, 27 octombrie, are loc Noaptea Devoratorilor de Publicitate în Timişoara, ediţia 2012 (despre ediţia 2011 v-am povestit aici). Evenimentul care aduce la crème de la crème a publicităţii un pic mai aproape de noi este organizat de MSA Events şi are loc de la ora 21:00, la Capitol. Bonus: Stand-up comedy cu Teo. Un sfat de la mine: înarmaţi-vă cu cafea, energizante şi scobitori/scotch pentru ochi, dacă vreţi să rezistaţi până la sfârşit. Eu am capitulat data trecută după primele două calupuri de reclame.

Şi pentru că am pomenit şi de evenimente cu un caracter educativ, săptămâna viitoare încep Workshop-urile PRbeta din Timişoara. Evenimentul organizat de PRbeta, în parteneriat cu Romtelecom, se află la prima ediţie, dar sperăm că vor mai urma many more (şi aici ne referim la ediţiile viitoare din Timişoara, nu la cele care urmează a avea loc după cea din oraşul nostru – adică cele din Cluj, Bucureşti sau Iaşi) 🙂 Timp de şase seminarii, specialişti din domeniu vor oferi studenţilor în mod gratuit  informaţii despre comunicarea online. Publicul workshop-urilor este format din studenţi şi masteranzi dornici să afle mai multe despre PR 2.0. La workshop-uri vor participa şi câteva companii locale, pregătite să ofere câte un internship. Mai multe informaţii găsiţi aici.

Sursă foto: Paradă, Noaptea Devoratorilor de Publicitate