Work & Travel USA: Viza

Revenim la seria de articole despre Work & Travel cu un post în care vă povestesc despre obţinerea vizei pentru America. Mă refer, desigur, la tipul de viză pentru studenţii care pleacă prin programul W&T – viza J1.

V-am mai pomenit, într-un articol anterior, că ar fi bine să vă gândiţi din timp când aţi putea să mergeţi la Bucureşti, la Ambasada SUA, începând prin a exclude zilele/perioadele când nu puteţi merge, pentru a evita complicaţii cu reprogramările.

Aplicarea pentru viză include câţiva paşi precum plata taxei pentru ambasadă, realizarea unor fotografii şi completarea unor documente, la care vă asistă cei de la agenţie. În privinţa fotografiilor, menţionaţi că sunt pentru viza SUA şi rugaţi-i pe cei de la atelierul foto să vă dea poza şi în format digital, pentru că veţi avea nevoie de ea. Mai puteţi citi despre paşii de aplicare pentru viză aici.

Viza SUA

Buuun… să trecem la partea „fierbinte” în care vorbim despre drumul la Bucureşti şi experienţa propriu-zisă de la ambasadă. În privinţa drumului aveţi mai multe variante, cea mai comună fiind trenul. Nu uitaţi să vă ridicaţi cupoanele de tren pentru studenţi, pentru că vă scutesc de nişte bani daţi aiurea. Dacă reuşiţi să vă găsiţi şi un tovarăş de călătorie – cu atât mai bine.

Noi ne-am rezervat o noapte de cazare la Hello Hotel de lângă gară, pentru că am spus că nu vreau să merg la ambasadă aşa direct, după o noapte petrecută pe tren.

În dimineaţa înfăţişării la ambasadă ne-am pregătit să plecăm din timp şi am luat un taxi până la ambasadă, ca să fim scutiţi de surprize gen întârzieri cauzate de mijloacele de transport în comun. Am ajuns la ambasadă cu vreo oră înainte, chiar o oră şi jumătate. Era deja o coadă măricică de studenţi pe lângă ambasadă, iar un funcţionar a venit să strige numele tuturor celor programaţi. Surpriza a fost că ne-am trezit strigaţi mult mai devreme decât eram programaţi, probabil din cauza neprezentării altora dinaintea noastră. Aşa că nu pot decât să vă recomand să ajungeţi înaintea orei la care aţi fost programaţi.

După ce ne-am auzit numele, ne-am dus la o altă coadă, chiar în faţa intrării în ambasadă. Odată ajunşi în interior, ne-au fost controlate bagajele. Apoi am ajuns, încet-încet, la ghişeele unde se desfăşoară tot procesul. Întâi am fost la o doamnă care ne-a luat amprentele şi care era foarte drăguţă, tipic americană, apoi am trecut la cei care dau viza (sau nu dau, după caz).

Cele mai multe nelămuriri pe care le-am auzit de la cei care urmează să meargă la ambasadă pentru viză sunt „ce te întreabă?”. Depinde de la un om la altul, dar în general nu aveţi de ce să vă faceţi griji sau să fiţi stresaţi. Vă pot întreba unde mergeţi, ce veţi lucra, de ce vreţi să mergeţi acolo, dacă aveţi rude prin State, ce studiaţi în momentul de faţă etc. Ideea e să vorbiţi în engleză, clar, pe un ton pozitiv şi prietenos. Fiţi pregătiţi să auziţi salutul lor specific „Hy, how are you?” şi să răspundeţi fără a spune că sunteţi obosiţi sau stresaţi, chiar dacă aşa e 🙂 Puteţi să vă aşteptaţi să şi povestească puţin cu voi. Mie îmi povestea domnul la care am fost despre Ocean City, unde i-am spus că urmează să merg, după ce i-am spus eu că auzisem că sunt mulţi studenţi acolo. De asemenea, m-a complimentat pentru notele de la facultate (lucru la care nu mă aşteptam), aşa că discuţia a fost chiar lejeră.

După o discuţie care nu a durat mai mult de 5-7 minute, am obţinut mult visata viză (mai exact, un cartonaş cu un număr, pentru că viza propriu-zisă ajunge mai târziu la agenţia de W&T, cu tot cu paşaport şi alte câteva documente) şi am răsuflat uşurată. Recunosc că am avut mari emoţii şi că mă gândeam, la fel ca mulţi alţii care aplică prima oară pentru viză, că, vai, ce fac dacă nu obţin viza. Degeaba îmi spusese toată lumea care a mai fost la ambasadă că e lejer, că pot să stau liniştită, că nu am de ce să mă stresez. Până nu m-am văzut cu viza luată, nu am vrut să cred pe nimeni.

Dacă veţi face la fel ca mine, atunci ştiu că veţi avea emoţii, chiar dacă vă spun să staţi liniştiţi pentru că sunt şanse foooarte mici să nu luaţi viza dacă sunteţi persoane „normale”, nu aveţi restanţe la facultate şi legaţi totuşi câteva cuvinte în engleză. Încercaţi să vă păstraţi calmul şi să rămâneţi cu un tonus pozitiv.

Ah… şi un sfat: nu postaţi poze cu viza pe Facebook sau în alte medii online, după ce o obţineţi, chiar dacă tentaţia este mare. Iar dacă ţineţi morţiş să o faceţi, nu lăsaţi să se vadă datele personale. E mai safe aşa. 🙂

Sursă poză

Work & Travel USA: Pregatiri generale

DocumentsDupă ce aţi trecut de faza cu luarea deciziei de a pleca, alegerea agenţiei de Work&Travel şi înscrierea în program, urmează nişte pregătiri generale. În primul rând trebuie să „keep in touch” cu reprezentantul agenţiei, pentru a vedea ce acte trebuie completate şi cât de repede. E important să duceţi cât mai repede toate documentele de care e nevoie, pentru că e o grămadă de hârţogărie care poate întârzia procesul dacă nu e făcută din timp. Andrei, contactul nostru de la Work Profiler ne suna întotdeauna când era nevoie să aducem vreo copie după un document, să completăm vreun formular sau să aducem un avans pentru program.

Un alt lucru ce trebuie făcut cu timp este programarea pentru viză la Ambasada SUA. Când spun asta, mă refer la faptul că trebuie să vă gândiţi cam în ce interval aţi putea, ca să nu fiţi programaţi, de exemplu, în ziua în care se mărită cea mai bună prietenă sau în care trebuie să vă duceţi căţelul la operaţie 🙂 Programarea tuturor studenţilor pentru viză este destul de greu de realizat, în aşa fel încât toată lumea să fie mulţumită. Astfel, cu cât daţi mai repede de ştire când nu puteţi să mergeţi, respectiv când aţi putea, cu atât mai probabil este să fiţi mulţumiţi de rezultat. Noi am fost destul de pretenţioşi; am spus că nu putem decât în nu ştiu ce interval din luna mai şi că vrem neapărat să fim programaţi în aceeaşi zi la ambasadă, ca să plecăm împreună la Bucureşti. Mai multe despre cum a fost la ambasadă vă povestesc în post-ul următor.

Vă recomand să vă gândiţi şi cum veţi face cu examenele dinAppointment Book Calendar and Pen sesiune. Interesaţi-vă exact când pică sesiunea la voi şi vedeţi cât de mult se suprapune cu perioada în care vreţi să plecaţi. Dacă aveţi nişte profesori înţelegători, încercaţi să vorbiţi cu ei şi să vedeţi dacă nu puteţi da examenele mai devreme, eventual cu alţi ani de studiu sau împreună cu alţi studenţi care vor să plece. Au mai fost studenţi care n-au vrut să se complice cu dat examene mai devreme sau care nu au reuşit să înduplece profesorii şi au rămas cu restanţe. Nu e capăt de ţară, dar e păcat, după părerea mea. În principiu se pot găsi soluţii.

airplane ticketsUltimul lucru de care vă vorbesc (scriu) azi este biletul de avion. Aici aveţi două posibilităţi – fie îl cumpăraţi pe cont propriu (aruncaţi o privire la esky.ro, au nişte oferte foarte bune), fie îl luaţi de la agenţia de W&T. A doua variantă vă oferă câteva avantaje cum ar fi garanţia banilor înapoi dacă nu luaţi viza sau o schimbare gratuită a datei de întoarcere. Noi am avut noroc să nu trebuiască să ne primim banii de avion înapoi, dar am folosit acea schimbare a datei de întoarcere. De fapt, cred că sunt destul de slabe şansele să te întorci exact când ai prevăzut, pentru că atunci când eşti în State te gândeşti că parcă ai mai sta o zi, două, ca să vizitezi încă ceva. Ca şi punct de decolare puteţi alege Budapesta sau Bucureşti. Dacă sunteţi din vestul ţării, merită să vă luaţi zborul din Budapesta. Până acolo puteţi ajunge ori cu ajutorul unui prieten sau unui membru de familie, ori prin intermediul unui serviciu de transport la aeroport. Noi am mers prin agenţia Recreation şi a fost foarte comod. Ne-a luat din faţa casei şi ne-a dus până la terminalul de unde urma să decolăm. Ca şi costuri, ţin minte că am plătit vreo 120 de lei de persoană, parcă.

Data viitoare vă povestesc mai multe despre cum e cu viza şi cu vizita la Ambasada SUA de la Bucureşti.

Surse imagini: 1, 2 & 3